Marauder

1

Nici măcar nu știu când a început distrugerea. Sau ce m-a fortat să concep acel plan cu cale nesigura spre ea. De fapt, stiu unul din motive. Nevoie mea de acel ser otrăvitor, distrugere.

Fiindcă nu mi-a placut niciodată pacea sau liniștea sau orice era calm. Si da, in nebunia mea mai aveam nevoie de calm. Uneori chiar tânjeam dupa pace. Dar nimeni nu oferă pace unei nebune, nu ?

Așa e.

Un răspuns prea sec pentru o întrebare prea complexa. Probabil că așa gândește dragul univers. Și acesta este răspunsul pe care mi l-a dat de atâtea ori. Probabil că acum nu mai are ce cuvinte să arunce înspre mine.

Cred că imi face placere să câștig o bătălie într-un război deja pierdut. O satisfacție trecătoare. Știind că e trecatoare mă face sa o savurez din plin. Am să rog infinutul să-mi ierte gândirea mediocră.

Am să încep să îți spun povestea. Să îți pun despre planul meu. Despre oamenii pe care i-a distrus. Despre cum am ajuns personaj secundar in propria poveste.

Dar nu acum. Mai avem timp, iar timpul este nevoit să ne aștepte acum. Atât de ilogic. Atât de ilogică este nebunia mea. Și, totuși, toți cei normali și-ar dori să facă timpul să stea in loc. Dar, doar cei nebuni pot să o facă. Ce contradicție frumoasă

Vantul batea crengile aproape goale ale stejarului din mijlocul parcului. Ce stejar frumos era. Pacat că toamna viitoare aveau să-l taie. Mare păcat era. Dar pe noi nu ne interesează copacul. Nu. Pe noi ne atrage aura întunecată a băiatului care stătea ascuns dupa el. Si nu, nu fuma. Citea. O carte fară nume, care avea să devină simbolul unei prietenii distrugătoare. Care urma să devină unul din motivele neștiute ale conceperii planului.

Si ne mai atrage ceva. Fiindca noi, ființele pământene, suntem ca vântul. Totul ne atrage așa că batem în toate direcțiile. Așa că, acum ne îndreptăm spre fata care fumeaza o țigară prea slaba pentru gustul ei, în alt capat al orasului. Fată care va fi distrusă de iubirea ce-o poartă. Iar acesta e alt motiv ascuns al distrugerii.

Și ne-ar mai atrage ceva, dar incă nu l-am gasit. Fiindcă inca nu eram sigur de ce era acel ceva. Dar aveam să aflăm curând. Fiindcă, acela avea sa fie motivul principal. Iar acel motiv era curiozitatea. Curiozitatea față de distrugere. Curiozitatea față de aromonie. Curiozitatea față de mister si secrete. Curiozitatea fata de nebunie. Curiozitatea.

Dar, nu era doar o curiozitatea. Era mult mai puternică. S-a creat datorită misterul băiatul și secretele fetei fără nume. Fiiindcă ei sunt personajele principale. Și s-au distrus datorită nebuniei, datorită nevoii de distrugere. Datorită unui personaj secundar în această poveste veche.