Dependent

Capitolul 8 - "Nu sunt de nasul tau"

-Da.

-El e directorul,nu?

-Da tată.

-Așa vorbiți voi cu directorul? Îl tutuiți?

-Domnule Cooper, Diego e o veche cunoștință de-a familiei mele...

-Dacă aș fi tatăl tău aș vrea respect și pentru cunoștințe,mă întrerupe cu replică lui de milioane.

-Tatăl meu a murit acum 21 de ani. Nu știu ce așteptări avea el de la mine domnule.

-Și mama ta? Unde a fost timp de 21 de ani de vorbești așa?

-Mama mea călătorește foarte mult,abia apuc să o văd două luni pe an. Îmi pare rău ca va deranjează modul meu de a vorbi. Doar ca arat respect doar celor care merită.

-Eu merit?

-Încerc să fac o impresie bună domnule. Bucurati-va ca nu sunteți unul dintre profesorii mei.

-David,știi cine sunt eu?întreabă tata destul de nervos.

-Da.

-Cine sunt?

-Sid Cooper,tatăl Taniei și un pictor foarte bun. Va felicit pentru talentul dumneavoastră. Avem și noi în casă câteva picturi de-ale dumneavoastră.

Mi-e frică de ce urmează să spună tata. Se vede ca este destul de nervos. David continuă să vorbească.

-Dar mă scuzați ca va spun, aveți prea multe așteptări. Domnule,eu vreau doar binele fiicei dumneavoastră. Nu mă afectează deloc dacă părerea dumneavoastră față de mine nu este una bună.

-Sa stii ca nu e.

-Foarte multe persoane considera ca nu sunt sănătos mintal,poate ca au dreptate,sau nu,dar știu să am grijă de prieteni. Chiar dacă mă vor dezamăgii la final. Dacă nu mă credeți pe mine,puteți să o întrebați și pe buna mea prietenă, Jessica Morgan. Suntem prieteni de când lumea,mereu am avut grijă unul de altul. Să revin la subiect. Când am vazut-o pe fiica dumneavoastră m-a impresionat felul ei de a fi,de a arată. Va rog să nu mă credeți vreun pedofil. Niciodată n-am vrut aventuri de la fete. Și nu aceasta este intenția mea.

-Care e intenția ta David?intervine Erika.

-E de ajuns,nu vreau o ceartă. Sunt destul de matură să pot lua decizi și singură. Nu am nevoie de niciunul dintre voi să aleagă pentru mine. Eu și David suntem colegi,doar atât. David mulțumesc ca m-ai salvat aseară,dar mă descurc de aici,poți pleca. Mama ta sigur e îngrijorată.

Pov David

Mă gonește? Mi se pare mie sau ea chiar mă gonește? E adevărat tontule,te gonește. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu gonit. M-am apropiat de ea vrând să o sărut pe obraz,dar s-a retras. M-am uitat la cei doi soți Cooper.

-Doamnă Cooper,o salut cu o înclinare a capului și îi zâmbesc

-David,îmi răspunde la fel.

-Domnule Cooper,spun întinzând mâna spre el.

Mi-o strânge și o scutură ușor. Mă privește dur. Dar după câteva secunde în care mă privește pe fața lui apare o jumătate de zâmbet.

-Ai tupeu, îmi amintești de mine și de fratele meu. Îmi place de tine David.

-Foarte emoționant,eu am plecat,spune Tania.

-Unde?spun prinzand-o de braț.

-La ore,nu voi rata orele din cauza unui idiot.

-Atunci le ratezi din cauza a doi idioți ca eu nu te las să te duci. Mai ales până când Diego nu-l da afară pe Monroe.

-Cine e Monroe?

-Tipul care era cât pe ce să va violeze fiica domnule.

-Când o să îl prind pe nenorocit o să îl omor.

-Va ajut cu mare drag să îl rezolvați.

-Îți trădezi prietenul Bateman?

-Tania,vreau răzbunare.

-Pentru ce ti-a făcut acum două zile în sală?

-Și pentru ce urma să îți facă tie.

-Nu am patit nimic. Nu va mai faceti atatea griji.

Fata asta e a naibii de incapatanata. Mama ce mult o iubesc,dar nu o las sa plece. Părinții Taniei plecaseră la muncă. În casă mai rămăseserăm doar noi doi.

-Tot nu pleci. Il sun acum pe Diego si il anunt.

-Vreau sa aud,spune Tania.

Imi scot telefonul si ii formez numarul. Dau telefonul pe speaker. Dupa al doilea apel raspunde.

-Diego,a intervenit ceva si eu si domnisoara Cooper nu putem ajunge astazi.

-David,s-a intamplat ceva?

-Nu...

-Azi sunt auditiile pentru teatru,daca nu va prezentati nu mai aveti a doua sansa.

-Nu o sa ajungem azi.

-Sigur e totul in regula? David Bateman n-ar lipsi pentru nimic in lume de la auditiile lentru teatru.

-Inseamna ca anul acesta nu o sa particip.

-Auditiile ti-ar fi crescut sansele de a ramane in univ...

-Nu particip,intelege,ma rastesc la el. O zi buna domnule director,spun inchizand telefonul.

-David, la ce se rederea prin iti cresc sansele sa ramai? Unde sa ramai?

-Nicaieri.

-David, spune-mi! se rasteste la mine.

-Tania...

-Spune-mi!

-In universitate. Ok? Am cauzat multe probleme profesorilor, directorul vrea sa ma dea afara daca nu imi imbunatatesc comportamentul. Iar audițiile pentru teatru mi-ar crește posibilitățile de a rămâne,mă răstesc la ea.

Se uita la mine cu ochii mari. Idiotule,de ce te răstești la ea? Ce vină are ea? Idiot,sunt un mare idiot. Îmi trec mâna prin păr. Își mușca buza încercând să își oprească lacrimile. O iau în brațe strâns.

-Lasa-ma,spune încercând să mă împingă.

-Îmi pare rău,nu trebuia sa mă răstesc la tine. Iarta-ma.

-David,lasa-ma,spune reușind să mă îndepărteze. Lasa-ma, n-am nevoie de tine. N-am avut niciodată nevoie de tine. Poți să te întorci la prietenele tale și să uiți de mine. Nu sunt de nasul tau, David Bateman.