Devilicious.

13. Adrenalină

Mâna lui Damon se așezase pe genunchiul meu, mângâindu-l.

- Ascultă-mi vocea în căști și totul va fi bine. Nu o sa ți se întâmple nimic, promit! Am mai făcut asta de multe ori, fetele știu procedura pe de rost, iar tu înveți repede. E greu doar pana ajungi în mașină. De acolo ești în siguranță, atâta timp cât pornești atunci când am stabilit.

Deși vocea lui era calmă, nu puteam să nu fiu neliniștită, însă îmi mai dăduse un strop de curaj.

- 1,5 și 10, acum! Aud vocea familiară a lui Kevin și simt mașina plecând de pe loc.

Într-adevăr, așa cum crezusem, acolo era măcel. O mașină era în flăcări, altele 3 distruse și focuri de armă încă se auzeau. Nu scapasera de toți, erau mai mulți decât știam noi. Tirul se pusese în mișcare din nou, așa cum ne așteptam.
Damon se apropiase cât de mult putuse de el.

- Sari, Jessica. O să fiu tot aici, te aștept la ieșire! Îmi spune scoțând arma pe geam și trăgând în cei din spatele nostru. Am aprobat din cap și am ieșit pe geam. Arma de la spate mă incomoda, dar era absolut necesară.
Mașina era modificată, având mult mai mult spațiu să ies din mașină pe geam. Mă țineam de barile metalice de pe plafon. Aveam doar un metru de sărit, distanța maxima la care se putea apropia, din cauza faptului ca șoferul tirului conducea în zig-zag aproape, făcând mișcări bruște. Mi-am luat inima în dinți și am sărit. Mă dezechilibrasem zdravăn, ne având decât câteva găuri în prelata groasă de care să mă prind. Am mers câțiva pași pe margine, spre partea din spate, unde trebuia să fie intrarea. O văzusem pe Dara sărind și pe Blair venind spre mine.
Inima mi se oprise în loc când un glonț trecuse la câțiva centimetri de capul meu.
Blair ajunsese în spate, lângă mine. O văzusem scoțând pistolul și țintind roata mașinii din spatele nostru, apoi se grăbise să deschidă "gaura" din prelată, prin care trebuia să intrăm.

- Trage spre ei, Jessica! Tipa ea spre mine, însă nu răutăcios, ci ca să o aud.
Am pus mana pe metalul rece ascuns la spate, încărcând arma apoi țintind spre mașina ce trăgea spre noi. Senzația nebunească pe care o aveam în tot corpul era de nedescris. Dara îmi sărise în ajutor, trăgând și ea și habar nu am care dintre noi nimerise tinta, dar mașina începuse sa nu mai aibă direcție, apoi ieșise de pe drum, explodând. Era greu sa nimerești ceva când tirul se mișca în felul acela. Mai precis, era greu să te ții în picioare.

Blair ne făcuse semn să o urmam și am intrat amândouă după ea.
Înăuntru, așezate pe trei nivele stăteau cele mai superbe mașini pe care le văzusem vreodată. Cea de jos era galbenă, a lui Blair, cea de la mijloc portocalie, a Darei, iar cea de sus era de un sângeriu mat nemaipomenit. Eu și Dara urcasem la nivelele superioare cu ajutorul unei funii, iar Blair lăsase rampa sa cadă. Atingea șoseaua și puteam vedea cum scoate scântei din cauza frecării, iar zgomotul era îngrozitor.

- Ai urcat? Îi aud vocea lui Damon în cască și deși cu toții îl auzeau, puteam sa jur ca vorbește cu mine.

- Mașina 3 pregătită! Spun pornind motorul și accelerând în gol ușor pentru a-l lăsa să audă cum toarce fiara în care urcasem. I-am auzit imediat chicotitul, întrerupt de vocea Darei.

- 2 e gata! Spune accelerând și ea.
- 1 pe poziții, start! Strigă Blair și totul începuse. Nu mai simțeam frica, decât nebunia și adrenalina circulându-mi în vene.

Văzusem mașina galbenă ieșind pe rampă și accelerând puternic, urmată îndeaproape de cea portocalie, iar imediat după asta, zgomotul teribil al prăbușirii și întreaga mașina în care mă aflam se cutremurase.

- 3 secunde! Îmi repetă Damon.

Imediat ce am ajuns aproape la nivelul rampei, am apăsat pedala de accelerație pana jos, prinzând imediat viteză și ajungând în câteva secunde în spatele celorlalte două.

În urmă noastră tirul se dezechilibrase, prabusindu-se pe lateral și explodând într-un mod înfiorător. Puteam simții chiar și de aici modul în care se zguduise pământul la impactul puternic.
Din norul de fum din spatele nostru ieșiseră câteva mașini, ale echipei noastre, și am putut sa o recunosc pe a lui Damon. Un rânjet mândru apăruse pe chipul meu. La dracu că reușisem, și mă descurcasem excelent!

Oricât vroiam să mă avânt și sa măresc viteza, nu știam drumul spre ascunzătoare, așa ca am încetinit, lăsându-l pe Damon sa mă prindă din urmă și să ajungă în dreptul meu.

******************************

Ok, cam atât. Mor de somn și sper că mi-a ieșit bine capitolul acesta plin de acțiune. O altfel de acțiune decât cea la care va așteptați :)))
Vreau muuulte păreri, fiind cam prima scenă cu astfel "jafuri" și infracțiuni. Vor mai fii și altele și promit ca vor fi din ce în ce mai bune, imediat ce îmi intru în mână cu genul acesta de "scene".

P.s: Sper că apreciați ca am pus rapid continuarea, foarte rapid. Mă străduiesc.

Kisses