Sa presupunem ca vrem sa facem un ritual de sacrificare - pentru care avem nevoie de energie, ca sa obtinem sangele din noua victima injunghiata - intr-o atmosfera magica, pentru ca dorim sa ne intensificam potentate magice. Un magician alb merge pe premisa, ca sangele reprezinta forta vietii, fapt pentru care gandeste, ca nu este mai bine sa apeleze la dumnezei si demoni, decat sa le reprezinte pe acestea in cantitati potrivite. De aceea, combina aceasta ratiune cu faptul ca moartea unei creaturi cheltuieste o adrenalina suprabundenta si alte energii biochimice, fapt care duce la o combinatie imbatabila. Un magician negru, atent la consecintele pe care le implica omorarea unei finte umane, foloseste de obicei pasari sau alt fel de creatura „intunecata" pentru ceremoniile sale. Dar aceste ipocrizii vor sa spuna, ca nu e nimic vinovat, daca e vorba despre o viata non-umana, desi se fac impotriva oamenilor. Insa astfel de fapte, daca pot fi numite magice, vor sa il faca sa fie indeajuns de neinhibat, pentru ca sa obtina forta necesara din popriul sau trup, mai degraba dintr-o victima neputincioasa si nefolositoare! Contrar tuturor lucrurilor stabilite de catre teoriile magice, obtinerea acestei foite nu se face prin varsarea sangelui, ci se extrage din suferintele mortii acelei creaturi.
