Capitolul 2

325 35 8
                                    

Seara se lăsă pe nesimţite peste Otavin, luna înaintând cu repeziciune pe cerul scânteietor. Păstorii îşi conduceau turmele în staule, iar pe străzile pavate răsunau glasurile cristaline ale copiilor. Imediat după ce invitaţii demaraseră în trombă spre hotel, piaţa din centru se golise complet ca şi cum nimic important nu se petrecuse.

- Locul ăsta e un grajd, scumpule, se plânse Raiza în timp ce examina cu lux de amănunte fiecare colţişor al camerei de hotel. Nu-mi vine să cred că vom trăi cu nişte ţărani împuţiţi timp de o lună de zile!

- E vorba doar de o lună, iubito, răspunse Damian în timp ce despacheta, apoi vom compensa această experienţă cu luna noastră de miere...

- Abia aştept, iubitule! Raiza se apropie de el şi îi fură un sărut.

-Oh, trebuie să îi anunţ pe ai mei că am ajuns cu bine, se scuză tânărul.

Îşi scoase din buzunar telefonul de ultimă generaţie şi tastă numărul tatălui său. Părinţii lui dirijau un lanţ de firme în toată ţara şi, deşi erau îngrijoraţi din cauza emancipării premature a fiului lor, aveau încredere în deciziile acestuia, considerându-l prea matur pentru vârsta lui care trăda lipsă de experienţă şi imaturitate. Însă Damian era un tănăr independent, responsabil, înzestrat cu o inteligenţă remarcabilă. Îşi terminase studiile la Harvard şi tot ceea ce îşi dorea era să lucreze în domeniul întreprinderilor, unde ştia că se pricepe cel mai bine. Flerul de afacerist nu-l înşela niciodată, intuind întotdeauna cu precizie momentul oportul al unei afaceri. Era ferm convins că asta era cea mai mare realizare a lui, pentru care trebuia să-şi sacrifice un timp preţios, dar satisfacţia pe care avea să o resimtă mai târziu umbrea imaginea lugubră a sărăntocilor, a milogilor şi a altor specimene din acel oraş preistoric. Simţea o repulsie neobişnuită pentru tot ceea ce înseamna clasa socială de jos; n-ar fi legat niciodată prietenii cu sărăntoci, asta era lege pentru el.

În faţa hotelului, fanii înfocaţi ai celor două vedete agitau înflăcăraţi afişe cu diferite mesaje pentru idolii lor, încrezători că vor primi autografe şi vor obţine câteva poze. Trei gărzi de corp supravegheau intrarea, iar alte trei, uşa apartamentului în care era cazat cuplul miliardar. Nu peste mult timp, o ploaie puternică începu să spele întinderile, gonind mulţimea dezamăgită din frontul clădirii.

- Cred că natura e de partea noastră, rânji Raiza în timp ce se depărta de fereastră.

- Am avut o zi lungă şi obositoare, interveni Damian, o odihnă binemeritată o să ne facă foarte bine.

Zâmbind ştrengăreşte, se cuibări lăngă el în pat şi adormi ca un copil răsfăţat la pieptul lui.

***

- Eşti atât de încăpăţânată uneori... Nora sorbi cu reticenţă din ceaiul fierbinte.

- Oh, să-l fi văzut mai îndeaproape, Nora! Adonis e mic copil pe lângă el.

Cele două prietene pălăvrăgeau la un pahar de ceai de mentă, în timp ce priveau cum se scurg picăturile de ploaie pe obloanele ferestrei. Sara avea o strălucire neobişnuită în ochi, iar bucuria i se citea pe chip.

- Ai văzut cât de bine arată iubita lui? Nora încercă s-o tachineze.

Sara se uită cruciş:

-Am făcut abstracţie de ea; n-am avut ochi decât pentru el. Când s-a apropiat de mine puteam să-mi simt tot corpul vibrând, e o senzaţie atât de puternică! se rezemă uşor pe spătarul scaunului.

Praf de steleWhere stories live. Discover now