Arzând printre ruine

Capitolul 3

   Părea femeia perfectă!

   Era considerată femeia perfectă!

   Dar nimeni, absolut nimeni nu știa că acea perfecțiune de la suprafață nu făcea altceva decât să astupe stricăciunile și mizeria din interior. Era defectă...și nimeni nu o putea repara, oricât ar fi încercat și singură să o facă. Nu mai avea cale de rezolvare  și s-a obișnuit cu asta, dar tot nu avea de gând să se împace cu acest lucru.

    — Totul a fost planificat cu reprezentanții firmelor, nu trebuie decât să pregătesc modelele și ținutele, iar ei vin cu echipamentele și toate cele necesare. O să vă împart pe fiecare la domeniul lui, iar Brienne vă va trimite o listă cu ceea ce aveți de făcut. Sper că totul este clarificat și nu vor apărea probleme. Am angajat niște profesioniști, de aceea vreau să văd tot acest profesionalism cum iese la iveală și îmi dă ceea ce doresc.

     Tonul hotărât cu care le-a vorbit oamenilor din jurul ei nu lasă loc de comentarii și toți aprobă printr-o mișcare a capului sau prin câteva cuvinte mai mult neinteligibile. Simțind cum oboseala se instalează deja printre măruntaiele ei, și observând intensitatea aerului sufocant din jur, se ridică de pe scaunul din capătul mesei, făcându-i semn secretarei sale să i se alăture, și pune capăt ședinței cât mai repede posibil, prin câteva cuvinte simple:

    — Domnilor și doamnelor, asta a fost tot. Vă puteți întoarce la lucrurile voastre. Dacă apare vreo problemă, Brienne vă stă la dispoziție. O zi bună!

     Tânăra șatenă adunase toate dosarele și hârtiile de pe masă și își urma șefa într-un pas aproape alergător. Chiar dacă bruneta este în dezavantaj cu vreo zece centimetrii în fața angajatei sale, rapiditatea cu care își execută mișcările nu face altceva decât să o pună cu o treaptă mai sus decât pe cei din jur.

  După cum își propuse, și-a schimbat biroul de la parter în favoarea unuia la penultimul etaj al clădirii, iar gândul că ajunge curând în fața ferestrei și admiră tot ce frumosul Ontario are de oferit, o face să-și descrețească fruntea și să mai scape din tensiunea acumulată pe parcursul zile. Nu avea timp să se relaxeze, știa asta mult prea bine, dar tot se simțea mai bine între cei patru pereți ai biroului ei decât expusă în fața lumii. Prefera să se ascundă de ochii curioși și să lase la vedere doar ceea ce îi convenea sau îi era benefic. De ce ar pierde timpul cu tot felul de prostii aflate afară, în loc să muncească în continuare și să se asigure că totul este așa cum își dorește și în acest fel, ajunge mai sus, mult mai sus decât s-ar fi gândit?!

    Trântită în scaunul confortabil și atât de familiar, își îngroapă privirea în actele care mai au nevoie doar de o ultimă privire și de semnătura ei pentru a fi considerate complete, și se desprinde complet de toate gândurile care o năpădiseră cu puțin timp în urmă. Mereu era așa, când simțea că este supra solicitată și nu mai este capabilă să-și controleze propriile gânduri, își golea mintea și se concentra pe un singur lucru, destul de bun cât să-i atragă atenția o bună perioadă de timp.

   Totuși, oricât de mult i-ar fi captat atenția ceea ce făcea, parcă gândurile o luat pe alte făgașe și îi aduceau în fața ochilor, chiar dacă în chip de fantasme, toate momentele care a adus-o la o distrugere lentă, dar sigură. Până și cuvintele pe care le citea, prindeau alte sensuri și îi apăsau acesteia sufletul. Închise ochii strâns, parcă încercând să capteze acele imagini în cel mai îndepărtat loc al minții și încerca din nou să își concentreze atenția asupra muncii sale. Dar nu...chiar dacă imaginile nu se mai făceau văzute, vocile ce-i străbăteau prin cap nu doar că o îngrozeau, dar o și aducea la un pas de plâns.

      O bună bucată de timp nu mai avuse incidente de acest fel, ce s-a schimbat acum?! De ce tot noroiul care a fost curățat din trecutul ei, este acum împrăștiat și gata să-i mânjească sufletul?! Era epuizată! Muncea prea mult și asta îi supra solicitase gândirea. Stresul nu era benefic pentru sănătatea ei mintală, dar nici nu putea împiedica ciocnirea iminentă cu acesta. Unde s-a mai pomenit o creatoare de modă cu o firmă uriașă în spate, sute de angajați și o mulțime de responsabilități, fără pic de griji sau stres?! Așa ceva nu este cu putință, iar ea își asumase deja acest risc.