Asul negru

Capitolul 6

    Sakura's point of view

Zâmbetul său dispăru, expresia devenind indiferentă. Mă analiza din cap până în picioare, dându-mi senzaţia că nu ştia dacă să îmi accepte provocarea. Având în vedere situaţia, nu credeam că ar fi în stare să refuze, toată lumea ştia că popularitatea însemna totul pentru el. Ceilalţi începeau să strige să începem odată bătaia, dar au amuţit când Asul le-a aruncat o privire ucigătoare. Părea încă surprins, deşi încerca să nu lase asta să se vadă.

- Cred că glumeşti, a spus amuzat. Nu mă bat cu tine, puştoaico!

Spusele sale i-au dezamăgit pe toţi, începând să îşi arate supărărea. Unii spuneau că erau siguri că nu se va întâmpla nimic interesant, alţii doar făceau glume pe seama mea.

- Eşti un laş, l-am acuzat. Te crezi un geniu malefic, dar eşti doar o mâţă speriată.

A râs la comparaţia făcută de mine, la fel ca şi ceilalţi elevi din jurul nostru. Bine, recunosc, eram teribilă la comparaţii, dar niciodată nu omiteam să le folosesc. Şuşotelile începură din nou, iar de data asta elevii erau foarte siguri că o sa-mi iau bătaie. Adevărat, nu mulţi apucaseră să se bucure de popularitatea creată de insultarea Asului negru, ceea ce nu mă făcea să mă simt mai deşteaptă, având în vedere ce tocmai spusesem.

- Nu fac asta pentru mine, doar mă gândeam la tine, a spus zâmbind şi a continuat când mi-a văzut privirea confuză. Păpuşă, Naruto e suspendat, nu mai e nimeni care să te apere.

Odată cu ultima replica spusă, de undeva din spatele meu s-a auzit „Proasta!" spus de Hinata, bănuiam eu. Am stat câteva clipe să reflectez asupra vorbelor sale. Mă deranja teribil că el încerca să îi facă pe toţi să creadă că eu mă bazam pe blondin, deşi nu era adevărat. Îi eram profund recunoscătoare că m-a salvat de la viol, dar mă dezgustau motivele lui.

- Asta nu schimbă nimic, nu mă bazez pe el.

Amuzamentul nu i-a pierit nici acum, continuând să-mi ia vorbele în glumă. M-am apropiat nervoasă de el. Nici eu nu ştiam exact ce voiam să fac până în momentul în care i-am simţit obrazul pe podul palmei mele. Brunetul păru şocat, la fel ca mine, la fel ca toţi din curtea liceului. Nimeni nu mai zicea nimic, toţi aşteptau să înceapă duelul pentru că, aşa cum îmi dădusem şi eu seama, Asul nu era cea mai calmă persoană când era vorba de aşa ceva. Am vrut să mă dau câţiva paşi înapoi ca să ajung la o distanţă considerabilă de el, dar el mi-a prins mâinile şi mi le-a pus la spate, ţinându-mă strâns pentru a nu fugi.

- Nu cred că ai făcut cea mai înţeleaptă alegere, drăguţă!

În momentul în care gândurile sale s-au făcut cunoscute, mi-a venit în minte adjectivul pe care l-a spus Ino referitor la persoana care îl provocase la duel. Sinucigaşă, da, asta eram eu. Un tremur mi-a traversat trupul, permiţându-mi să realizez cât de frică îmi era de băiatul din spatele meu. Mi-a tras trunchiul puţin spre el, apoi mi-a lovit picioarele, lăsându-mă să cad. S-a aplecat, încât să ajungă cu buzele la urechea mea.

- Doar nu credeai că o să te bat, nu-i aşa? Mi-a şoptit.

I-am putut simţi zâmbetul din voce, iar asta mă făcea să vreau să-l lovesc, dar din păcate nu puteam. Mi-a ciufulit părut, apoi a plecat, lăsându-mă singură în ring. Elevii au format o cărare pentru a trece brunetul, ţinându-şi gurile închise până când acesta a trecut. După ce erau siguri că nu îi mai poate auzi, au început să şuşotească, aruncându-mi câte o privire din când în când. Ino s-a apropiat de mine, supărată. M-a ajutat să mă ridic şi m-a tras de mână până am reuşit să intrăm în liceu.

- Nu pot să cred că ai făcut asta! A spus revoltată.

Şi eu aş fi fost dacă ar fi vorba de ea. Încă mai eram speriată, calculele mele nu fuseseră exacte. Adevărat, niciodată nu m-am priceput la matematică, dar de data asta puteam să fiu bătută până când aş fi intrat la urgenţe. Ideea care mi se păruse genială în urmă cu o oră acum părea doar o prostie. Încă nu puteam să cred cât de proastă am fost încât să cred că îl puteam face pe As de râs în faţa liceului şi până la urmă totul s-a întors împotriva mea.

- De ce a fost Naruto suspendat? Am întrebat, ştiind că deja aflase de asta.

Nu cred că va exista vreodată ceva în acel liceu ca Ino să nu ştie, veştile ajung la urechile ei chiar dacă ea nu se agită să le afle. Bârfele vor circula întotdeauna mult mai repede decât orice altceva.

- A făcut pe deşteptul la ora de chimie. Am înţeles că nu voia să intre la oră, dar l-a prins proful pe hol, apoi a început să facă urât ca să-l dea afară. Proful şi-a dat seama de asta şi l-a suspendat, vrând să se răzbune pentru gălăgia provocată.

Ascultam liniştită ce spunea Ino despre fratele ei şi totuşi nu puteam să nu mă întreb: A făcut asta ca să nu mă lase singură cu Asul? Imagina lui Naruto încercând să scape de ora de tortură mă făcea să pierd contactul cu realitatea, căutând motive pentru care el ar fi putut să facă asta. Dar tot mă gândeam la cuvintele brunetului, la adevărata semnificaţie a brăţărilor lui Naruto. El îmi fusese întotdeauna drag, dar în momentul de faţă tot ce simţeam pentru el era doar dispreţ. Cum a putut să-mi facă asta? Trebuia luat în calcul şi posibilitatea ca Asul să mă fi minţit, lucru ce mă făcea să înnebunesc. Nu ştiam cine minţea şi cine spunea adevărul, deci ce ar trebui să fac?

- Ino, am şoptit de parcă aş vrea să-mi îngrop cuvintele, ce semnifică brăţările pe care fratele tău le dăruieşte fetelor din liceu?

Aceasta m-a privit surprinsă, nu se aştepta deloc la o astfel de întrebare. S-a gândit la asta pentru aproape un minut, apoi şi-a întors privirea spre partea opusă mie, părând că analizează ceva foarte interesant.

- Le marchează, a spus supărată de comportamentul propriului său frate, astfel încât să ştie toată lumea cine i-a trecut prin pat.

Cuvintele păreau şi mai chinuitoare spuse de prietena mea, acum aveam dovada clară că Asul nu mă minţise. Am părut ca o proastă în faţa tuturor, nu, ca o cur*ă. Mă simţeam trădată de fratele celei mai bune prietene ale mele, poate că nu vorbisem niciodată prea mult, dar îl consideram o persoană dragă. El cum mă considera pe mine?

Nu puteam să cred că am avut încredere în el, că am crezut că mă salvează de As pentru că nu voia să fiu rănită, dar tot ceea ce voia era să mă aibă doar pentru el. Mi-am pus mâna pe brăţară, analizând-o atent. Cum a putut să-mi facă asta? De ce m-a făcut să cred că brăţara mă va ajuta să scap de As, când tot ce a făcut a fost să mă înjosească şi mai mult? Chiar îi plăcea atât de mult să mă rănească? Am scos micuţul obiect de pe mănă şi l-am aruncat într-un colţ, lăsându-l acolo.

Restul zilei a trecut foarte greu, în fiecare pauză elevii se holbau la mine, fata care a avut curajul să îl provoce pe Asul negru la un duel, dar totuşi a scapat nevătămată. Cam rar se întâmpla lucrul ăsta. Nu ştiu la ce se gândea Asul în acel moment, dar nu cred că voiam să aflu. Eram destul de surprinsă că fusesem capabilă să doresc să mă aflu la o distanţă foarte mică de el, aşteptând să ne duelăm. Fusese o prostie din partea mea să mă gândesc că aş putea să îl fac de râs, eram penibilă.

Dupa terminarea ultimei ore, am încercat pe cât posibil să mă îndepărtez de Ino. Îmi era atât de ruşine de ceea ce crezusem încât nici nu puteam să o privesc în ochi. Ştiam că era dezamăgită de mine, şi eu eram. Am ieşit din clasă înaintea ei, lăsând-o să îşi bage cărţile în ghiozdan. Cand eram aproape de poartă, l-am văzut pe As urcându-se într-un BMW X5 şi mi-am dat seama de asta după inscripţia de pe spatele maşinii. Eram teribilă la recunoaşterea maşinilor, salvarea mea erau cele pe care scria ce model sunt. Am micşorat pasul, lăsându-l să plece, astfel încât să nu mă vadă când trec. Dar eu nu am fost niciodată o norocoasă, de ce aş începe de acum? Chiar când mă hotărâsem să mă prefac că o aştept pe Ino, brunetul s-a întors cu privirea spre mine, de parcă ar fi ştiut că mă holbam la el.

- Hei, drăguţă! M-a strigat, afişând un zâmbet uriaş pe chip.

Înjurând în sinea mea, am observat o mare parte din elevii liceului cum se holbau la mine. La naiba, când o să înceteze să mai facă asta? M-am prefăcut că nu-l aud sau că nici măcar nu-l văzusem, dar el nu avea de gând să mă lase în pace.

- Vino!

Am ignorat şi această poruncă şi probabil voi face la fel cu următoarele.

- Dacă nu vii tu, o să vin eu la tine, a continuat să ţipe, sperând că mă va face să mă răzgândesc.

Ce-i drept, îi reuşise. Îmi era prea frică de el ca să îl enervez şi să mai vină şi la mine pe deasupra. M-am îndreptat spre maşină ca un căţel plouat şi cu coada între picioare. L-am văzut râzând, iar eu nu mi-am putut stăpâni impulsul de a scoate limba ca un copil râzgâiat. M-am oprit în dreptul geamului său deschis prin care el scosese capul până în momentul de faţă.

- Urcă, mi-a poruncit făcându-mi semn cu capul spre locul din dreapta.

Am dat dezaprobator din cap. Nu voiam să fiu văzută cu el în aceeaşi maşină şi, în plus, nu aveam destulă încredere în el încât să mă aflu într-un automobil pe care să-l conducă el.

- Haide, tocilaro, că nu-ţi fac nimic. Vreau doar să te duc acasă, ok?

- Nici moartă, am spus plecând de lângă el şi încercând să ajung acasă.

Am reuşit să fac vreo patru sau cinci paşi şi Asul deja îşi mutase maşina lângă mine. Am încercat să îl ignor şi să-mi văd de drumul meu, dar cu băiatul ăsta nu se putea. Văzând că nu aveam de gând să-l mai bag în seamă, a coborât din maşină şi m-a oprit, trăgându-mă de mână.

- Eşti o înţepată, m-a acuzat. Nu-ţi fac nimic, sunt băiat bun, ok?

Am râs când am auzit ultima parte. Asul negru, un băiat bun? Până şi numele îl dădea de gol şi el încerca să mă păcălească pe mine cu aşa ceva? Aiurea, pentru el, evident.

- Uite ce e, Asule, nu vreau să am de-a face cu tine, înţelegi?

A râs.

- E prima oară când îmi spui numele, sună frumos, a zis, ignorându-mi complet spusele.

Mi-am dat ochii peste cap şi i-am făcut cu mâna, dându-i de înţeles că aveam de gând să plec. M-a prins din nou de braţ, dar nu am mai apucat să fac nici o mişcare că mi-a prins ambele mâini cu ale sale la spate. În acelaşi timp, s-a apropiat foarte mult de corpul meu şi, fără să-mi dau seama de ce avea să se întămple, şi-a pus buzele moi peste ale mele. Nu am mai avut timp nici să reacţionez, totul se întâmpla prea repede. Deşi aveam de gând să protestez şi să-l împing, cineva l-a lovit, aruncându-l pe trotuar.

- Ţi-am mai spus, niciodată, dar niciodată să nu te mai apropii de ea! Ai înţeles?