The Only One(Seria One-Volumul 1)

19. Decizii drastice şi noi apariţi

Chris pleca la birou si in drumul sau o duse si pe Hope la orfelinat. Nici nu apoca sa se aseze bine pe scaunul lui caci Fred navali in camera trantind usa si spumegand mai rau ca un animal. Tinea in mana doua dosare negre pe care i le tranti fiului sau pe birou. Christopher pufni dandu-si ochii peste cap.

-Mai usor cu trantitul batrane! il avertiza in gluma pe barbatul in varsta,dar acesta nu musca gluma.

-Esti un pierde-vara! Contractele cu Italia si Norvegia trebuiau terminate acum patru zile! Imi explici si mie de ce ambele dosare sunt trecute la " Refuzate" ?

Chris mormai o injuratura si isi trecu mana prin par.

-De ce? Poate pentru ca ceri dreptul la un profit de 80% si nimanui nu-i convine sa incheie o asa afacere! 

De data aceasta incepuse si el sa se rasteasca. Fred injura si isi tranti palmele pe suprafata plata a biroului.

-Uite care-i treaba obraznicule, daca nu rezolvi amaratele astea de contracte si nu esti in stare sa faci ceva folositor pentru firma asta poti sa dispari din casa si familia mea! Oricum ma dezamagesti pe zi ce trece! 

Acestea fiind spus Fred pleca asa cum venise, lasandu-l pe Chris sa reproduca la nesfarsit cuvintele acelea, care desi le auzise tare si clar nu putea sa creada ca insusi tatal sau i le spusese. Se astepta la multe din partea lui, dar nu si la asta. Fara sa se gandeasca si a doua oara, iesi din biroul sau si ii spuse asistentei doar cateva cuvinte pe cel mai furios si serios, in acelasi timp, ton posibil:

-Strange-mi toate lucrurile personale din biroul si bagale intr-o cutie!

Se urca la bordul BMW-ului sau si porni catre casa lui intre timp sunandu-l pe Gerard.

-Chris? Amice unde esti si de ce iti strange asistenta lucrurile din birou?

-Iti explic mai tarziu frate, acum am nevoie sa-mi gasesti un apartament, sa fie destul de spatios!

-Bine, dar...

-Iti explic mai tarziu! spune Chris si inchide telefonul.

Bine tata. Daca asa vrei asa va fi! Oricum nu ai fost niciodata multumit de mine. Ai incercat mereu sa-mi impui tot felul de lucruri, reusisei pana ce am plecat la facultate, dar ai continuat sa incerci cand m-am intors in UK. Singurul lucru pe care nu regret ca mi l-ai impus e casatoria cu Hope. 

Ajuns acasa, Chris intra in casa si ii gaseste pe mama sa si pe Adam in sufragerie uitandu-se impreuna la desene. Baietelul sorbea zgomotos dintr-o cutie de suc. 

-Dragule, ai uitat ceva? intreba Victoria observandu-l pe fiul ei cum expira zgomotos.

-Nu mama, am venit sa-mi fac bagajele! raspunse barbatul si in acelasi timp Hope intra in casa auzit cele spuse.

-Ce? intrebara cele doua femei la unison. 

Chris se intoarse catre Hope, iar ea observa amalgamul de emotii ce-i cuprinsesera fata. Intelese ca ceva nu e in regula si actiona. Il lua de mana si il trase spre canapeaua unde erau Victoria si Adam. Baietelul sari bucuros in bratele barbatului si se gemui la pieptul sau. Chris il stranse in brate si ii saruta fruntea micuta.

-Ce s-a intamplat, Chris? Cum adica sa-ti faci bagajele? intreba Hope curioasa.

-De fapt sa ne fac bagajele. Tie, mie si piticului, pentru ca ne mutam! se intoarse catre Victoria privind-o cu durere. Iarta-ma mama, te iubesc ma pe ochii din cap, dar nu mai pot sa stau aici, nu atat timp cat tata nu vrea asta! 

Femeile se uitara la el confuze, iar Chris incepu sa le povesteasca ce se intamplase in aceea dimineata. Pe masura ce se apropia de finalul povestirii, Victoria incepuse sa planga si sa suspine zgomotos. Hope o prinse de mana incercand sa o linisteasca. Adam, care se plictisise si care era prea mic ca sa inteleaga de ce plange femeia, cobori din bratele tatalui sau si fugi sus la etaj.