Devilicious.

6. Don't touch my soul

Toată şcoala se temea de ei şi îi numeau " diablos " şi pe bună dreptate. Atitudinea lor se schimba odată ce venea vorba de "afaceri". Nu aveau limite.

- Ai de gând să cobori? aud vocea lui Damon, fiind mai calmă de această dată.

Am ieşit imediat din maşină intrând în casă cât de rapid am putut. Trebuia să văd dacă sunt bine. Odată ce am deschis uşa i-am văzut pe restul aşezaţi pe canapea în sufragerie. I-am analizat pe fiecare în parte şi erau toţi. Am răsuflat uşurată. Nu păreau răniţi.. cel puţin nu în exterior, pentru că privirile le erau seci şi goale. Ceva îi măcina. Feţele lor s-au îndreptat spre Damon încercând parcă să-i spună ceva, pe mine ignorându-mă total, de parcă aş fi invizibilă. Mi-am întors şi eu privirea spre Damon, ce era doar cu un pas în spatele meu. Aveam braţele încordate şi maxilarul strâns puternic, de parcă s-ar abţine din greu să nu răbufnească.

- Damon... încearcă Dara să vorbească, Aliid a redeschis barul.

Asta era ceea ce-l enerva pentru că imediat ce cuvintele Darei au ajuns în urechile lui a lovit cu atât de multă ură peretele că l-ar fi putut dărâma. Am tresărit speriată, făcând câţiva paşi în spate.

- Nenorocitul! Locul ăla trebuia să rămână închis! a pufnit din nou.

Deşi eram confuză şi nu reuşeam să înţeleg de ce îi afectează atât de tare un bar de al lui Aliid, nu era momentul să întreb ceva. Am decis să mă aşez într-un colţ cât mai retras şi să-i las să-şi rezolve problemele. Damon şi Chris au urcat la etaj, unul fiind tot mai nervos, evident, Damon, iar Chris părând doar... trist.

Liniştea se instalase printre noi şi nimeni nu părea că doreşte să spună ceva. Erau fiecare prinşi în gândurile lor, iar eu fierbeam de curiozitate să ştiu ce îi supără pe toţi atât de tare.

- Jess, ar fi bine să mergi să faci un duş, apoi ia pe tine ceva comod. Noapte asta va fi una lungă, mă anunţă Blair cu vocea spartă, o urmă de dezamăgire simţindu-se în vocea ei.

- De ce? întreb înainte să-mi dau seama.

- Noi lucrăm pe lângă toate astea într-un bar.. al lui Aliid. Mai bine zis bordel, continuă ea scârbită. Acolo îşi desfăşoară el toate afacerile, iar noi suntem mai mult un fel de acoperire, pentru a-l proteja şi pentru a intervenii când este cazul. Fetele servesc, iar băieţii sunt barmani. Ia pentru început ceva comod, va trebui să curăţăm, după ce s-a întâmplat acolo ultima dată. Deseară e inaugurarea.

- Ce... ce s-a întâmplat acolo, Blair? De ce sunteţi toţi atât de răvăşiţi?

- Acolo a murit Blake, continuă Dara, văzându-i ochii înlăcrimaţi ai lui Blair ce fugise pe scări, către camera ei. Îi auzisem încă de aici hohotele de plâns.

- Blake..

- A fost iubitul ei, îmi confirmă Dara. De asemenea, a fost fratele lui Damon şi Chris.

- Ce? Sunt fraţi? întreb uimită. Chris îmi spusese despre un frate de care să mă feresc. Dar.. dacă unul e mort, iar celălalt e Damon... asta înseamnă că Damon e fratele de care trebuia să mă feresc.

- Da, Chris şi Damon sunt frați. De asemenea, Blake era geamănul lui Damon. Ei doi mereu aveau o legătură mai ciudată. E un subiect sensibil pentru toţi. Nu a trecut suficient timp cât să le liniştească sufletele. Cât despre Damon, nu-l judeca prea dur. Dacă înainte a fost rece ca un gheţar, acum e tare ca o stâncă. Nu l-a mai mişcat nimic de ceva timp. Nu-i lua în seamă comportamentul. Noi ne-am obişnuit, o vei face şi tu. Are nevoie de cineva să-i deschidă sufletul. Nu e aşa din totdeauna, însă a trecut prin multe, a pierdut multe, oftează ea.