Personal Secretary [H.S.] +18

Capitolul 4

Hmm...secretară? Nu sună rău. Aș putea fii perfectă pentru acest post!

"Perfect!" spun radiind.

"Bun. De azi înainte vei fi secretara mea. Personală. M-aș bucura dacă ai începe chiar acum, aducându-mi întâi o cafea și ai grijă sa nu o scapi din nou. Îmi place cămașa asta și nu vrem să repetăm accidenul, nu?" parcă-mi reproșează din nou, iar eu simt o ușoară căldură în obraji.

"Ahm...sigur, dar...problema e că nu știu nimic din această clădire și, prin urmare, nu am nicio idee de unde v-aș putea lua cafea, domnule."

Se încruntă la afirmația mea și se ridică de pe scaun.

"Foarte bine atunci. Eu însumi îți voi prezenta clădirea în lung și în lat." spune și se întreaptă spre ușă.

Îl urmez și privesc cum îmi deschide ușa. Ies din încăpere și la fel face și el, închizând ușa în urma lui.

"Eu zic să începem de sus. Acoperișul e minunat."

Măresc considerabil ochii la auzul cuvântului acoperiș. Nu, nu pot să urc pe acoperiș.

"Este neapărată nevoie, domnule? Nu mai bine începem de jos? Nu-mi prea priesc locurile...înalte." spun și el se uită atent la mine, arcuindu-și o sprânceană.

"Am prins aluzia. Ți-e rău de înălțime. " râde el. "Fii liniștită, nu vei păți absolut nimic rău. Pe marginile acoperișului este balustrada care te-ar oprii dacă ar fi să cazi, și oricum, crede-mă că vei fi prea absorbită de priveliște ca să te gândești la frica ta de înălțime." mă încurajează zâmbind.

"Tot nu cred că este o idee bună."

Cu siguranță nu este o idee bună. Deabea mă acomodez cu ideea că sunt la etajul treisprezece, dar atâta timp cât nu mă uit în jos pe geam, totul este în regulă.

"Ba da. Acum vă rog să intrați în lift, domnișoară Davies." Am fost prea absorbit de frica mea ca să dau atenție acțiunilor lui, astfel încât a chemat liftul care deja a ajuns.

Fac un pas nesigur înăuntru, domnul Styles urmându-mă iar ușile liftului se închiseră în urma lui. Îmi zâmbește încurajator,ca și cu mi-ar spune Stai liniștită. Nu vei muri. apoi apasă pe mai multe butoane ale liftului, formând un fel de cod.

Încerc să nu mă gândesc că voi fi la o înălțime de cel puțin 50 de metrii, dar eșuez. Simt frica cum se intalează în mine și încep să mă agit.

"Sunteți bine? Arătați cam...palidă." remarcă domnul Styles și-mi întorc inediat capul spre oglinda cea mare din lift, zărundu-mi grimasa de pe chipul meu complet alb.

"Ăhm, da, sunt bine." spun zâmbind. "Știți dumneavoastră, emoții pentru prima zi de munca." Prefer să-l mint decât iar să deschid subiectul despre frica mea de înălțime.

În următoarele câteva minute s-a lăsat o liniște grea în lift, până ce un ding a întrerupt-o, liftul s-a oprit iar ușile s-au deschis, lăsându-mă să mă bucur de o priveliște superbă.

Ies din lift împreună cu domnul Styles, ne luându-mi ochii de la clădirile imense ce se înălțau grandios în jurul nostru.

"Wow." e tot ce pot să zic.

"Vezi, ți-am zis eu că o să-ți placă priveliște și o să uiți de..." nu aud restul propoziție, căci urechile mi se înfundă și încep să amețesc.

Mă uit la domnul Styles și-l văd dublu, apoi încep să mă clatin în stânga și în dreapta fără să vreau. Își pune mâinele pe umerii mei, fixându-mă într-un loc, dar când și-i le îndepărtează fac imediat contactul cu "podeaua".

Îi aud pașii domnului Styles îndepărtându-se și apoi apropiindu-se. Își pune mâna sub spatele meu și mă ridică în șezut și-mi toarnă în gură niște apă dintr-un pahar.

"Putem...vă rog...să plecăm de aici?" cuvintele îmi ies sugrumate din gură.

Nu aud niciun răspuns, însă simt cum mă ridică sus și mă ține în stilul miresei pe brațele sale. Intrăm înapoi în lift și coborâm jos.

Încep cât de cât să-mi revin și încep să mă foiesc în brațele domnului Styles, semn să mă lase jos, dar ripstează fixându-mă mai bine.

"Ce s-a întâmplat?" mă întreabă, încă ținându-mă în brațe.

"V-am spus că mi-e rău de înălțime."

"Nu trebuia să te forțez să mergem acolo." oftează el.

Nu mai spun nimic și aștept ca liftul să se oprească. Când aud acel ding deja familiar încep iar să mă foiesc sperând că o să mă lase pe propriile picioare, însă din nou fără rezultat.

Când ieșim din lift observ că suntem iar la etajul treisprezece, unde se află biroul domnului Styles. Deschids repede ușa și mă pune pe o canapea, el ducându-se să caute ceva într-un dulăpior.

"Ia-o." se întoarce și-mi întinde o pastilă, împreună cu un pahar cu apă.

Înghid pastila și după mă intind pe canapea, închizând ochii.

"Îmi pare rău." aud înfundat.

Măresc ochii și îmi fixez privirea asupra domnului Styles care se uita pierdut pe geam, cu spatele la mine.

"Poftim?" întreb și se întoarce, uitându-se la mine cu o privire neutră.

"Îmi pare rău." repetă sec. "Nu știam că corpul tău reacționează chiar așa fricii de înălțime. Îmi pare rău că te-am obligat să urci pe acoperiș." își cere iar scuze, evitându-mi privirea.

Oftez prelung și-mi închid din nou ochii.

"Te simți mai bine?" Wow. Îmi vorbește la pertu. Încuviințez din cap fără să fac vreo altă mișcare. "Cred totuși că ar trebui să mergi acasă. Poți revenii mâine. Te rog doar să-mi scrii numărul tău de telefon și adresa de e-mail pe o hârtie ca să te pot contacta în cazul în care intervine ceva."

Mă ridic de pe canapea și iau o foaie goală de pe birou, pe care-mi scriu numărul de telefon și e-mail-ul. Apoi mă îndrept spre ușa dar domnul Styles mă oprește.

"Te conduc." spune simplu.

Ieșim amândoi din încăpere și intrăm în lift fără să scoatem vreo vorbă. Drumul cu liftul e la fel de tăcut, iar deabea când ajungem în fața ușii de la ieșire aud vocea răgușită domnului Styles.

"Sper să vă simțiți mai bine. Odihniți-vă mult azi și mâine vă aștept pentru prima zi de lucru."

Încuviințez printr-un zâmbet și ies pe ușă, nu înainte de a-i ura o zi bună domnului Styles, și întreptându-mă spre parcare, unde se afla iubita mea mașină. Intru și bag cheia în contact, apoi dispar cu tot cu mașină din parcare, roțile acesteia alunecând cu viteză pe șoselele fierbinți ale New York-ului.

Știu. Știu. Am zis de mult că m-apuc de scris, ceea ce am și făcut, însă au apărut niște chestii neprevăzute care au determinat ca acest capitol să fie gata deabea acum. Îmi pare foarte rău. Mă veți putea ierta? :'<
LaviniaLvy știi că deja vrei să mă omori.