Our Moment (Volumul I) | Louis Tomlinson

Chapter 5

Ajungem intr-un final la campus. El imi deschide portiera iar eu cobor.

"Tot cred ca era mai bine sa ramanem la petrecere" soptesc.

"Nu Kendall, ai vazut cati drogati sunt acolo, nu vreau sa patesti ce ai patit cu mine" mormaie, indignat de ce a spus.

"Nu inteleg de ce va faceti atatea griji, si tu si Zayn..." incep dar el ma opreste cand ii aude numele.

"Zayn? Ce griji sa si faca Zayn? Ce treaba are el cu tine" se rasteste.

Incerc sa mi gasesc cuvintele in timp ce pasesc pe holul intunecat al colegiului.

"Las o balta, Louis. El doar isi face griji pentru mine, e singurul meu prieten de aici!" spun si deschid usa camerei.

"Cum spui tu."

Las geanta pe pat apoi imi descalt conversele.

"Nu o sa ti dai jos chestia aia din cap?" ranjeste.

Imi dau ochii peste cap, si vorbesc.

"In mod normal nu avem voie sa ne descoperim decat in fata iubitilor sau barbatilor nostrii!" spun si ma ridic.

Se uita atent la mine iar linistea se lasa in camera. Zambeste si se apropie incet de mine, pana cand corpul lui se afla in fata mea. Il privesc in ochii iar el face acelasi lucru, parca fascinat de ceva.

"Ce ai spune daca pentru un moment am spune ca sunt iubitul tau?" zambeste privindu ma atent in ochi iar mana lui se duce in spatele esarfei mele. Trage usor de ea pana aceasta imi paraseste de tot capul. Ma priveste iar ochii lui parca imi devoreaza fata.

"Dumnezeule, Kendall, esti superba!" spune si face un pas in spate, privindu ma din cap pana in picioare. Rosesc si las capul in jos. Se apropie si imi ridica barbia cu 2 degete, ochii mei privindu i iar pe ai lui. Buzele lui le ating usor pe ale mele, in timp ce mana lui se misca pe spatele meu. Isi dezlipeste buzele de ale mele, si imi zambeste.

"Vrei sa dormi?" ma intreaba.

"Nu stiu, nu vreau sa raman singura" oftez.

"O sa stau cu tine, du te si schimba te si eu te astept aici" spune si imi saruta fruntea.

Deschid dulapul meu si ma incrunt atunci cand realizez ca nu mi am luat nicio pereche de lenjerie de noapte. Ma intorc la el si oftez.

"S a intamplat ceva?" intreaba ingrijorat.

"Nu am haine de dormit" oftez si imi las capul pe spate.

Ranjeste si imi intorc privirea spre el. Atunci isi duce mainile la capatul tricoului si si l trage peste cap, lasandu si la iveala abdomenul lui perfect. Privesc pret de cateva secunde uimita, si cu gura intredeschisa dar apoi realizez ca el ma priveste chicotind.

"Ia asta" imi spune si imi arunca tricoul lui, mirosul lui deja invadandu mi narile. Zambesc in semn de multumire si ma ridic, apoi trag rapid o pereche de pantaloni de trening din dulap. Ma schimb rapid in baia camerei. Arat ciudat, dar tricoul lui miroase atat de bine, ca n as mai iesii din el vreodata. Ies din camera.

Ma priveste in timp ce sta intins in pat, si mi zambeste in timp ce ma indrept spre el. Ma asez langa el in pat, iar acesta continua sa ma priveasca.

"Kendall?" sopteste si priveste in jos.

"Da Louis?" spun si il privesc.

"Imi pare extrem de rau pentru seara aia" maraie. "Jur ca n as fi vrut sa se intample asa niciodata"

Dau sa spun ceva dar se ridica in sezut ca mine si mana lui imi atinge fata, isi zdrobeste buzele de ale mele, mana lui mangaindu mi fata. Buzele noastre se contopesc perfect in timp ce mana lui imi mangaie spatele.

                                         ...

Soarele imi bate cu putere in ochi, facandu ma sa ma trezesc indignata de acesta. Ma ridic in sezut si sunt confuza in timp ce privesc restul camerei. Singura. Tricoul lui inca imi apartine, si zambesc atunci cand ii simt mirosul. Dar unde e el? Nimic din ce era a lui nu mai vad in jur. Sigur a plecat. Privesc ceasul si realizez ca e ora 8:30. Astazi nu am ore, deci as putea sa dorm mai mult. Dar nu o fac. Ma ridic, iar dupa ce imi fac rutina de dimineata, ma machiez putin, si ma imbrac, parasesc camera. Holul colegiului este destul de plin, multi stand de vorba. Ma strecor printre micile grupuri ce sunt formate de o parte si de alta a holului, pana la iesirea din campus. Frigul ma loveste, eu purtand doar o camasa subtire si o pereche de jeansi. Arunc o privire in curtea colegiului, in speranta gasirii celor 2 ochi albastrii. Il zaresc pe Zayn coborand din masina lui, si indreptandu se spre mine serios.

"Kendall, ce ti a facut idiotul aseara?" maraie.

"Poftim?" intreb dardaind de frig.

"S a atins de tine?"

"Nu, doamne Zayn, stai calm, nu s a intamplat nimic"

"Sper, pentru ca altfel o sa i mut fata" spune si ma trage in bratele lui vazand ca tremur de frig. "Hai inauntru"

"Nu, mai stau putin" soptesc si atunci sunetul unei masini de curse isi face aparitia, iar pe poarta colegiului intra un ferrari. Atunci cand masina se opreste si vad cine coboara din ea, un mic zambet isi face aparitia pe fata mea. E el. Din dreapta masini coboara o fata, iar fata mea se schimba. O fata superba, inalta, cu parul castaniu, si tenul perfect. Din spate coboara si Harry. Dezamagirea mi se poate citii pe chip atunci cand o vad pe fata, dar gandul ca si harry era cu ei ma mai linisteste. Il privesc pe Louis iar el doar priveste in pamant in timp ce merge.

"Zayn, omule!" striga Harry si da mana cu el.

"Hei iubire!" imi zambeste si ma ia in brate. Zambesc, iar spre surprinderea mea Louis nu mai spune nimic de data asta. Da mana cu Zayn fara sa spuna ceva, iar apoi ma priveste fara sa schiteze ceva.

"Hai sa mergem, e frig" Louis spune si intra in cladire, insotit de fata si de Harry.

Privesc dezamagita in gol, neintelegand de ce naiba nu spune nimic, noaptea trecuta dormeam impreuna si acum. Defapt cred ca trebuie sa ma astept la asta. Poate ca asta e adevaratul el, si ca aseara a facut toate alea ca sa ma faca sa l iert. Intru dezamagita in cladire in timp ce gandul imi este tot la el.