Our Moment (Volumul I) | Louis Tomlinson

Chapter 4

Bratele lui imi mângaie spatele cu atata finete si imi ofera atata liniste incat nu as mai pleca de langa el.

"Imi pare atat de rau, Kendall. Imi pare rau ca ti-am distrus linistea. Imi pare rau ca te-am speriat si vreau sa stii ca nu te-as viola niciodata!"

"E in regula, Louis!"

Oftez si il strang mai tare in brate, mirosul lui invadandu-mi narile.

Mă retrag putin in asa fel incat fata mea sa o priveasca pe a lui si ochii nostri sa se intersecteze. El mă trage mai aproape, pana cand piepturile noastre se ating.  Ridic privirea pentru ca inaltimea lui e mult mai mare decat a mea si ii pot privii ochii de un albastru oceanic. El isi apleaca fata pana cand buzele noaste se ating incet si zambeste. Un fior mă trece prin intreg corpul si inchid ochii, expirand si inspirand scadat.

"Esti atat de frumoasa!"

El zambeste in timp ce buzele lui se plimba peste buzele mele, abea atingandu-le. Inspir si imi lipesc buzele de ale lui, corpul meu electrizandu-se. Imi deslipesc buzele de ale lui pentru a respira apoi il privesc dinnou in ochii. El mă saruta pe frunte, apoi vorbeste.

"Hai sa te duc in camera, o sa racesti afara!"

El isi incolaceste degetele cu ale mele si pornim spre intrarea in campus. Ajungem intr-un final la usa camerei mele, iar el imi deschide usa. Intru iar el mă urmeaza si inchide usa.

"Ce faci?"

Chicotesc privindu-l.

"Nimic. Vreau doar sa ne luam 'la revedere' pana maine."

"Louis!"

"Ok. Bine, ies acum!"

Chicoteste.

"Pa Kendall. Noapte buna!"

"Noapte buna, Louis!"

Zambesc dupa ce el paraseste camera.

Chiar nu-mi vine sa cred ca am putut sta atat de aproape de el fara a-mi mai putea fi frica. Louis nu este un om rau, pot simtii asta. S-a schimbat, asta imi este clar. Este clar ca omul de acum cateva lunii nu mai exista sau cel putin nu isi mai face aparitia in prezenta mea. In aceasta seara, cand m-am uitat in ochii lui am simtit liniste. Am simtit bunatate. Am simtit ca el s-a schimbat. El chiar s-a schimbat. Putem fi prietenii? Sau mai mult?

Imi dau o palma mintal pentru ce gandesc si incep sa ma schimb, apoi mă asez in pat, in asteptarea de a adormii, dar bineinteles ca somnul nu mă ia, si trec ore bune in care pur si simplu privesc peretii. Imi deschid telefonul si ceasul indica ora 2:00 a.m. Caut in agenda numarul lui Zayn de telefon in speranta ca e inca treaz, dar apoi mintea mea se lumineaza si imi aduc clar aminte ca s-a dus la petrecere. Formez numarul lui in asteptarea de a raspunde, si o face.

"Kendall, ce s-a intamplat?"

Vocea lui se aude tare si imi pot da seama ca e panicat.

"Zayn, de ce crezi ca s-a intamplat ceva?"

Chicotesc.

"Pentru ca e trecut de miezul noptii si esti intr-un colegiu unde nu cunosti pe nimeni!"

"Oh, da, stai calm, nu s-a intamplat nimic! Te-am sunat doar ca sa stiu daca mai esti la petrecere!"

"Da, sunt!"

"Ok. O sa vin acolo!"

"Ce? De ce ai face asta?"

"Pentru ca nu pot sa dorm!"

"Kendall, nu stiu daca e o idee buna..."

"Oh haide, Zayn, nu se va intampla nimic, in plus nu e cine stie ce, doar o simpla petrecere!"