Jurnalul Pierdut [Bianca di Angelo]

A doua pagină

"De curând , Nico a descoperit foaia şi creionul. Desena orice îi venea în minte, deşi nici nu îi ieşea probabil cum voia. Încă îmi aduc aminte de portretul meu - si al Roxanei. Aveam fața strâmbă, e adevărat, aveam părul ciudat, nasul cam prea mic iar ochii prea rotunzi. Dar ştiu că el a muncit la el, şi apreciez. Eu, cel puțin, nu aveam talent la desen - din câte spun eu,dar pentru Nico sunt o adevărată pictorită, desi, oricât i-aş spune că nu e adevărat, el mă contrazice. I-am desenat un fluture pe o foaie, şi pot spune că n-a ieșit aşa rău. Nico a zâmbit larg şi a încercat şi el. L-am învățat, şi cu un entuziasm nemaipomenit a început să aibă o obsesie pentru desen."
-Gata? l-am întrebat, râzând la gândul la cum arăt în opera lui de artă.
-Încă puțin, spuse încântat.
Îmi împletisem părul, şi stăteam nemișcată - pentru a nu-l deranja pe Nico în  timp ce el îşi făcea de lucru cu un creion şi o foaie. Când începuseră să mă doară picioarele şi obrajii din cauza zâmbetului care l-am întipărit pe fața mea de ceva timp, Nico a zâmbit larg şi a suflat ușurat.
-Vă prezint opera mea de arta! a spus, iar dupa a întors foaia spre mine.
Am râs şi am început să îi spun cât de frumos arăt în portetrul lui.
-Mama noastră avea talent la desen?întrebă el cu speranță. Era o pictorită,  nu?
-Nu ştiu, am zis, gândindu-mă ca din nou o să înceapă aceeași discuție a mia oara.
"Începuse o discuție despre mama - niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc despre ea. Era o persoană bună, dar îmi place să o uit, şi vorbind despre ea nu făceam decât să înfing mai adânc cuțiul în pieptul meu, sfâşiându-mă rapid. Totul a luat o altă întorsătură decât de obicei.
Nico se enervase pe ce am spus. Am spus doar un simplu "E moarta!" şi şi-a     încleştat micii pumni albi ca varul şi îsi ridică privirea spre mine, evident enervat. Mi-a aruncat în față doar câteva cuvinte, după care am facut şi eu la fel. Începuse o ceartă imensă şi plină de cuvinte usturătoare, si, presupun ca ați vazut măcar o cearta între frați. Ştiți cât de oribil e să te certi cu fratele tau? Te simți ca şi cum vei exploda, şi îi vei arunca în față mai multe jigniri decat ai vrea. Şi după aceea te simți oribil.
La ultimile cuvinte, practic scuipate de el, am rămas inlemnită. Chiar nu voiam să ajung la acest punct maxim. Îmi promisesem... Îi promisesem mamei că o să încerc să fiu o soră bună, chiar dacă ea nu ştie asta.
Cuvintele lui Nico mi s-au întipărit în minte. Nu cred că o să le uit vreodată, şi probabil îmi vor urla în minte în fiecare zi, ca nişte lupi flămânzi în toiul nopții .
"Eşti cea mai rea soră din lume!"
Vedeți , ce puține cuvinte pot face rău ?În fiecare seară mă blestemam că nu am putut să îl ajut pe Nico cum ar face-o nişte părinți, dar era mai rău să îmi dovedească el asta. "
Nico îşi aruncă toate creioanele pe care i le-am dat şi rupse portretul meu făcându-l bucățele.
-Nu m-a ajutat nimeni,murmură el.
Nu înțelesesem ce a vrut să spună. Şi, o altă mare greşeală, nici nu mi-am dat silința să aflu.

Dap, stiu ca probabil ati asteptat next-ul(stiu ca nu e adevarat, nu ma mintiti) si ca va asteptati la ceva "wow!",dar nu, nu e nici un ''wow!".
Pareri?No?Okay.