Princess of Camelot

4. The new King

                      La castel era o mare agitatie, servitorii incercau faca ultimele pregatiri, bacatarii pregatea marele festin si gardienii alcatuiau planul de securitate al regeleui, mai erau doar cateva ore pana cand noul rege din Camelot avea sa fie incoronat. Castelul era mai aranjat ca niciodata, impodobit cu girlande colorate, miresmele mancarurile calde se simteau pe coridoarele umplute de nobili, iar in curtea palatului se afla Reginald, liderul consiliului regal care verifica locul incoronarii.

     

             Sir Kay, viitorul rege din Camelot impreuna cu fiul sau, Sir Michael, se aflau in sala tronului, viitorul rege statea pe tron si incerca sa gaseasca un mod in care sa se simta mai comfortabil in acel loc.

        -Regele Grimworth si Regina Matilda, Ducele de Tarth, Cavalerii din Sud...

     -Fiule, destul. Fratele meu a fost un mare erou. Spuse Kay in timp ce se ridica de pe tron si incepe sa mearga prin sala, privind la portretul fratelui sau mort. Fratele meu reusea sa stau cu orele pe tron, cu o coroana mai grea decat intreg palatul si sa asculte aceste liste.

    -Tata, te vei descurca. Unchiul Arthur ar fi mandru de tine.

   -Sau ar rade cu pofta....ceea ce cred ca si face. Imi e dor de el, de Guinevere, Lance....pana si de batranul Merlin.

       Michael se apropie de tatal sau si ii pana mana pe umar in semn de incurajare.

   -Atunci hai sa ii facem mandri tata.  Si sper ca par- Lady Morgana nu va aparea...adica asta este ceea ce am auzit, nu ca nu as respecta-o...

     Insa chiar atunci portile camerei tronului sau deschis si Sir James a intrat in incapere, tinand in maini o tava de aur, pe care se aflau trei pocale regesti umplute cu vin alb de cea mai buna calitate.

-In cinstea noului rege!

     Isi alesese paharul primul, desi , dupa traditie regele era cel ce trebuia sa aleaga, apoi au facut si ceilalti doi la fel si au inchinat in cintea noului regim. Dupa ce au baut vinul s-au indreptat afara, unde locuitorii din Camelot si nobilii de peste hotare asteptau cu reabdare sa isi cunoasca viitorul conducator. Toti parea fericiti, insa zambetul de pe chipul lui Sir James indica faptul ca un eveniment necurat avea sa se petreaca.

     Dupa traditie, marele preot a spus un set de rugaciuni pentru a obtine binecuvantarea divina, si apoi l-a uns pe rege cu mir pe frunte, pe brate, pe talpi si pe piept, pentru a fi intelept, un bun luptator si un iubitor de tara. Dupa viitorul rege a fost uns, marele preot a luat coroana intr-o mana, sceptrul de aur intr-o mana, si s-a adresat multimii: 

        -Fratilor, locuitori ai tinutului Camelot, si dragi oaspeti. Eu, Marele preot si umil slujitor al Domnului ma aflu aici pentru a-l binecuvanta pe cel pe care toti il stiti drept fratele Regelui Arthur, Sir, ultimul cavaler al Mesei Rotunde. De astazi, tu, Sir Kay, esti Regele din Camelot. Sa ai o domnie lunga, Majestatea Ta.

      Marele preot fu primul care a ingenunchiat in fata regelui, urmat de fiul sau, acum printul Michael, si apoi ce ceilalti locuitori din Camelot. Kay era fericit ca toti il acceptasera, dar totusi a privit spre cer, stia ca nu el era regele de drept, si in secret i-a promise fratelui sau ca mostenitorul de drept va fi gasit in curand. Incoronoarea fu totusi urmata de un mare festin, la care au fost invitati toti cei care si-au dorit sa participe, cu muzica, dansuri, domnite frumoase si veselie.

      In toiul petrecerii insa, unul dintre meseni a cazut la pamant, in mijlocul ringului de dans, si multi au fugit speriati. Cel cazut a fost insusi Sir James, si moartea sa subita i-a facut pe toti sa creada ca cineva dorea sa ii otraveasca si pe ceilalti, poate chiar pe rege. Toti oaspetii au inceput sa fuga, si in mijlocul agitatiei regele a fost dus la castel, impreuna cu restul persoanelor de vita nobila. O femeie cu ochi albastri si gulga pe cap privi satisfacuta agitatia si apoi se indeparta de  castel, multumita de reusita sa din acea seara. Jocul Morganei incepuse, juca dupa regula dezbina si cucereste.

      Noapte, dupa ce nobilii s-au mai linistit si mancarea a fost gatita in prezenta regelui, Kay a cerut sa ia masa in privat cu fiul sau. Regele era agitat, si Michael stia ce este in sufletul tatalui sau, asa ca a scos cartea din care a aflat de originea mostenitorului si a spus :

     -Tata, nu te supara pe mine, dar as vrea sa plec intr-o expeditie secreta, singur. Simt ca acesta este destinul meu, un destin nobil, poate chiar mai nobil decat destinul unui cavaler obisnuit.

      Kay a zambit multumit la spusele fiului sau, ii amintea mult de Lancelot pe vremea cand el abia sosi la castel.

   -Atunci nici macar Regele din Camelot nu se poate importivi, dar nu pleci fara cel mai bun prieten, Sir Jordan, care ne asculta.

   Kay se ridica de la masa, isi pune mana pe umarul fiului sau si ii sopteste la ureche:

   -Doar tu mi-ai mai ramas fiule, te rog sa te intorci viu. Si cand gasesti mostenitorul, daruieste-i acest medalion.