Princess of Camelot

3.The beauty from Broceliade

                    Vestea despre incoronarea noului rege ajunsese pana si prim cele mai indepartate meleaguri din Camelot, chiar si in tinutul Broceliade, locul de origine al misterioasei vrajitoare Viviana, ultimul ucenic al lui Merlin. Nimeni din acel tinut nu stia cine era accea, sau daca numele ei era Viviana, intrucat multe tinere din tinut primisera acest nume. Undeva, in mijlocului unui orasel apropiat de padurea Broceliade se afla o fata foarte saraca, dar fericita , frumoasa, si iubita de toti locuitorii din tinut. Nu ele ei era Seraphina, avea parul lung si blond, pielea alba ca laptele si ochii de azur. Era o fata slabuta, delicata, si foarte manierata, dar iute la manie cand era nevoie. Seraphina lucra drept chelnerita la taverna orasului si in schimb avea mancare calda, un acoperis deasupra capului si cativa banuti, tot ceea ce hangiul reusea sa ii ofere, caci ii era draga fata si o vedea ca pe o fiica.

               Era o dimineata obisnuita pentru Seraphina, sau Sera, cum o strigau localnicii. Se trezi la 5 dimineata, impreuna cu soarele si cu cocosii, si se spala, isi pieptanase si impletise pletele aurii, se imbracase cu unica sa rochie, isi puse sortul si incepuse munca prin taverna. Pana la ora 7, cand oamenii incepusera sa se treazeasca treaba era facuta, si mancarea gatita pentru toti. Batranul hangiu se trezi si el devreme si merse se gingasa fata care era putin murdara si ii intise o farfuriecu mancare, o cana de ceai fierbinte si ii spuse:

                -Buna dimineata Sera, presupun ca iar ai uitat de micul dejun?

               Fata isi privi mancarea rusinata, gandindu-se ca nu este ceea ce merita sa primesca, omul facuse deja prea multe pentru ea.

              -Domnule Hank, multumesc, dar am...

              -Multa treaba de facut? Da, asta aud mereu din partea ta. Dar azi ai liber,mananci si iesi sa te distrezi. Nu vii pana nu incepe sa intunece, e un ordin.

                -Va multumesc mult domnule!

            Dar Sera nu termina bine de vorbit ca in taverna intra o femeie frumoasa, tanara, imbracata in haine scumpe, cu bijuterii stralucitoare, piele de portelan ai parul ca abanosul. Femeia o privi cateva secunde pe Sera dupa care ii comanda ceva hangiului si se aseza la o masa. Sera o admire pe femeie dupa care isi infuleca usor si elegant mancarea si se indrepta apoi spre odaia sa de unde isi lua cartea preferata, un jurnal, si merse catre padurea din Broceliade.

            Padurea era superba in acea zi de vara, era verde, plina de viata dar ferita de oameni rai si barfitori, si pli a de cantece. Nu stia de ce darin acea zi ea simti ca trebuia sa se avante spre o anumita ruta, si deodata zari un batran trist, imbracat precum un mag. Magul o privi surprins, si cand ea se apropie de el, un zid invizibil o opri.

              -Stimate domn, daca e cu putinta sa intreb, ce vraja e aceasta?

            -Seraphina ?! Tu esti ? Nu-mi pot crede ochilor ce vad. Doamne! Dar sa lasam asta acum, am o intrebare. Ai auzit de Merlin ?

           -Cel mai mare mag, magul regelui, prins in iluzia iubirii.

          -Foarte bine Seraphina! Eu sunt Marele Merlin, prins in turnul de aer de logodnica mea Viviana. Si vreau sa fac un targ cu tine, gingasa Seraphina. De imi vei da ascultare, vei deveni dispolul meu, un discipol mai bum decat Viviana si Morgana. Accepti ?