În fiecare zi diferit,
O lume dezlipită de ipocrit
Crezând că sunt ordonată,
Dar apreciez poezia dată,
Altfel spus...oare?
Sunt un om înțeles?
Minciună, mai ales...
Capul pe umeri...obosesc.
Răsuflarea ușoară, reușesc,
Un alt gând rival
Ce coloana mi-a îngreunat.
Iar eu în gol am alunecat,
Ca deobicei defapt.
Simț ferm regesc
Respirația mă lasă,
Ușor tușesc
Și aspru mă regăsesc,
Mă văd cu capu-n nori
Înțeleasă de vrei să mori,
Nici tu, nici ea, nici el
Ci eu, cred...
Un alt suflu și renunț
Mă dau jos de pe viață și pun anunț.
Că a mea minte e în stare gravă
Simte nemurire vagă...
Să aud că-mi spune:
"Mai rabdă!
E fără grabă,
De plictiseală te scapă,
În pat...să stai acas'.".
YOU ARE READING
Ecouri ale Absenței
PoetryFiecare vers transmite o poveste înflăcărată de pasiune, dureri adânci și dorințe neîmplinite, toate exprimate în cuvinte pline de forță și sensibilitate. De la regrete amare la speranțe sfărâmate și visuri neîmplinite, aceste rânduri te vor atinge...
