Capitol 8

78 11 5
                                    

Iau micul dejun, iar telefonul sună lângă mine, pe ecran apare numele Annei

Răspund repede

-alo?
-Natasha! Ce faci? De ce nu mi-ai sunat? M-am îngrijorat groaznic pentru tine, eu te a-și fii sunat încă de când ai plecat de aici, doar ca nu am știut când să o fac...ești în regulă?

-da...sunt bine, îmi pare rău ca nu te-am sunat, doar ca in ultimul timp am...avut puțină treabă...

-înțeleg, abia aștept să te văd, la petrecerea de logodnă, mai este doar o luna, și în sfârșit te văd, îmi este atât de dor de tine...

-și mie îmi este dor de tine Anna, fac tot posibilul să rămâi cu mine măcar 2 zile...imi lipsești enorm!

-și tu mie...de multe ori mă furișez în camera ta și dorm acolo, încă miroase a tine, mirosul tău tot! Tata vrea să facă din camera ta un loc unde să își țină dosarele și ce mai are el...dar m-am împotrivit eu și i-am dat biblioteca mea, iar cărțile le-am pus în dressing ul tău,dar nu puteam să las lucrurile să se întâmple așa...tata a devenit foarte nervos de la un timp

-îmi pare atât de rău ca trebuie să înduri asta...trebuia să dai camera, știu cat de mult îți iubești biblioteca...

-dar nu mai mult decât tine!
Oftez și văd ca am musafiri nepoftiți care asistă la conversația mea

-trebuie să închid Anna, îmi este al naibi de dor de tine și abia aștept să ne vedem!

Închid și mă uit la bucătăreasă care mai trage câte un ochii în spate, să se uite la mine...
Oftez zgomotos și mă ridic de la masă

Îmi iau telefonul și mă duc să mă schimb, îmi încep antrenamentul de dimineață

                          >>>>>>>>>>
-și dai! Bravo! Dai! Magnific! Bun! Da!
Cedric mă antrenează de două săptămâni, și pot spune ca am reușit să mânuiesc un cuțit, chiar foarte bine

-am obosit! Trebuie să luăm o pauză! Îi spun și îi dau cuțitul, apoi mă prăbușesc pe jos, antrenamentele încep să fie din ce în ce mai dificile și epuizante

-cred ca ar trebui să iei defapt o pauză o perioadă! Nu mai ai energie suficientă draga...

Cedric este tatăl Senei, are undeva la 50 de ani dar nu pare, a fost mai mult decât încântat să mă învețe să lupt

-nu pot să iau o nicio pauză, încă nu mă descurc să mă bat cu cineva, și asta trebuie să mă înveți

-tot nu înțeleg motivul pentru care dorești atât de mult să înveți să lupți, nu te afli în pericol

-dar asta nu înseamnă ca nu-i de folos, poate vreodată îmi va fii de ajutor să știu să mă bat sau să mă apăr, în lumea noastră apar mereu complicații, doar știi

Cedric tace și se uită la ceasul de pe încheietura lui

-Este ora prânzului, du-te să mănânci, azi nu mai facem antrenament, nu în starea în care te afli, ești super obosită

-ba nu sun-

-nu cred ca este nevoie să obiectezi, crede-mă, nu vrei să cedezi, și să leșini

Stau o clipă apoi dau din cap, am de gând să mă furișez în seara asta aici și să lupt de una singură, sunt destule sacouri de box, deci pot să îmi pun la încercare forțele

                 >>>>>>>>>>>>>
După prânz fac baie și mă pun în pat, mi-a ajuns o comandă azi, eu nu am dat nicio comandă, nici măcar nu știu unde mă aflu, deși am încercat să aflu după GSB telefonului, nu am reușit, seamănului este oricum foarte slab, zici ca stau la capătul pământului

Iau cutia destul de mare și o deschid, este împachetată frumos

Când deschid ușile cutiei un miros puternic de capucino îmi străbate nările, atât de familiar

Dau folia roz, și văd 5 cărții și încă două cutii mai mici

Pachetul este sigur trimis de Anna, sunt cărțile pe care aveam ca obiectiv să mi le cumpăr și să le citesc vara asta....imi este atât de dor de ea

Iau i cutie și dezleg fundă frumoasă, înăuntru văd trei scrisori și o batistă mică, care miroase atât de Anna, a capucino și un mic parfum

Lacrimi îmi înțeapă ochii și duc repede batista la nas inspirând adânc mirosul, simt ca mă prăpădesc de plâns, în plâns mă bufnește odată....anna a mea!

Dulce răzbunare Where stories live. Discover now