Dulce răzbunare

Capitol 6

A trecut aproximativ 3 zile de când sunt aici și deja simt ca disper, să stau atât timp doar în casă singură cu excepția unor angajații ce mai fac una alta.

Mă plimb prin casă fără vreo țintă anume, doar să îmi ocup timpul, pentru ca altceva nu am de făcut, oricum nimeni nu mi-a prezentat casa și cred ca ar trebui sa o fac singură

Casa asta este cam mare, are multe cameră...încât te pierzi în ea

Aud focuri de armă, unul după altul...mă uit de unde s-ar putea aude fiindcă este un sunet înfundat

Apoi parchetul vibrează sub picioarele mele, mă prind imediat și mă pun pe burtă cu urechea pe podea, de acolo se aude mai bine, este probabil o cameră de exerciții, și noi aveam doar ca tată nu ne dădea voie acolo, o gospodină se oprește lângă mine speriată toată când mă vede

-ați pățit ceva? Doamne, vă rog răspundeți-mi! Mă uit la expresia speriată a ei și decid să mă ridic în fund, văd ca se relaxează pe loc

-nu...nu am pățit nimic mulțumesc pentru îngrijorare....ammm știți cumva din întâmplare unde se află camera de exerciții? O întreb si ma ajuta sa ma ridic

-am, da....dar nu aveți voie acolo, șeful ne-a zis să te ținem departe de camera acea sau orice altceva ce ar putea sa va dăuneze

-sa imi dăuneze? Daca vrea sa se aleagă cu un glonț în cap...treaba lui, n-are decât să comenteze, du-mă acolo te rog!

Femeia ezită și pun mâna pe mâna ei

-te rog. Și o văd ca se mai înmoaie

-dar să nu stai mult, la 1 va fii prânzul și dacă întârzii măcar puțin ceilalți vor bănuii și îi vor spune seful-

O întrerup pentru ca o văd agitată când vorbește de dante

-promit ca mă voi întoarce la timp, și dacă cineva nu își poate ține gura, mă voi asigura însăși ca ii închid gura și lui și șefului sau, pe veci!

Femeia se uită pentru o clipă capricios la mine apoi revine serioasă

-pe aici! Spune și mergem pe un coridor îngust

Apoi împinge o ușă și se dezvăluie niște scării înguste, din marmură

-eu te las aici, dacă ceva se complică urci sus și uite butonul acesta, spune și îmi arată un buton mare roșu, apasă-l dacă este nevoie, iar când vrei să ieși apasă-l pe cel albastru, spune și se uită în spateapoi pleacă repede, dispărând pe colț

Eu cobor scările scăldate într-o lumină chioara și una câte una ajung într-o sală mare, echipată ca la carte, acolo zăresc câțiva din personal, matahale și mă pornesc spre ei, când mă văd, toți fac fete speriate, chiar atât de rău arăt?

-ce cauți aici? Întreabă cred ca cel mai tânăr dintre ei

-învățați-mă să lupt!

-clar nu! șeful ne-ar zbura creierii pe peret-

O matahală la întrerup punându-i mâna pe umăr

-de ce vrei să înveți să lupți?

-pentru orice eventualitate! Sunt femeie trebuie să știu cum să mă apăr!

-ești femeia lui Dante Castillo, nu este nevoie să o faci!

-dacă nu mă învățați jur ca vă trag un glonț de fiecare!

Își dau coate și sosotesc

-se vede că-i femeia lui Dante! Spune unul dintre ei

Chiar când mai aveam puțin și mă întindeam după o armă, unul dintre ei spune:

-hai!

Mai fericită ca acum nu știu dacă am fost vreodată!

Osa vadă Dante, când îi voi trage un șut....