𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟒 - 𝐇𝐢𝐥𝐭𝐨𝐧 𝐆𝐚𝐫𝐝𝐞𝐧

770 149 163
                                    

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟒 - 𝐇𝐢𝐥𝐭𝐨𝐧 𝐆𝐚𝐫𝐝𝐞𝐧

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟒 - 𝐇𝐢𝐥𝐭𝐨𝐧 𝐆𝐚𝐫𝐝𝐞𝐧

𝐊𝐀𝐈 𝐌𝐀𝐑𝐓𝐈𝐍

Aștept în fața casei sale, mai emoționat ca niciodată. Vreau să câștig cursa asta pentru că am început să am prea multe fantezii cu femeia asta, dar pe de altă parte nici nu aș vrea să grăbesc totul între noi.

La naiba cu planul și cu răzbunarea mea pe Javier. Am destul material încât aș putea să-l închid pe viață, fără să fiu asociat cu asta, dar conștiința nu mă lasă să uit că Eve e fiica lui.

Intențiile ei cu mine sunt legate de tatăl său sau dorințele trupești. Sau poate nu e așa și am rămas eu fixat pe răzbunarea asta copilărească. Poate Evelyn Martinez o să ajungă curând să plece cu inima mea, fără să mă pot opune.

Pe zi ce trece, parcă e tot mai frumoasă, mai inteligentă și mai vicleană. O femeie ca ea poate fi fatală în viața unui bărbat care nu știe cum să o prețuiască, dar pentru mine, tot ce înseamnă „ea" e vital.

E unica mea speranța și mă agăț cu ultimele puteri de ea ca să mă scoată din întunericul în care am intrat odată cu moartea celor mai importante persoane din viața mea.

N-am crezut că voi ajunge în situația asta: să fiu îndrăgostit de persoana pe care trebuia să o distrug de la bun început.

Trebuia să o distrug de la început, dar ochii ei mi-au străpuns inima încă de când am salvat-o de hoțul ăla, pe care l-am torturat până și-a dat ultima suflare pe scaunul de electroșocuri.

Mama m-a învățat mereu că femeile sunt sfinte și trebuie să le divinizez întotdeauna. N-am putut suporta să o văd încolțită de individul ăla, la fel cum nu am putut suporta că unul dintre oamenii mei a împușcat-o.

Idiotul nu și-a recunoscut fapta, așa că am fost nevoit să omor jumătate dintre cei mai buni asasini, doar pentru a afla cine a fost făptașul.

Asta nu se întâmpla dacă cretinul ăla recunoștea din prima. 23 de asasini morți datorită lui Morris Jackson. Credea că o să scape doar cu un glonț în țeastă, dar înainte de asta, familia lui a fost omorâtă în fața lui.

Nimeni nu mă minte în față și scapă ieftin.

Sunetul ușii de la garaj mă aduce cu gândul la ce făceam înainte. O mașină vișinie iese din garaj, orbindu-mă cu farurile sale și mă face să tresar scurt când claxonează.

Geamul șoferului se lasă în jos, lăsându-mi o privelilște minunată spre sânii roșcatei.

— Ochii la mine, Martin, nu la sânii mei, rostește pe un ton iritat.

Ridic privirea spre ochii săi și rămân surprins când o văd trăgând cu poftă dintr-o țigară.

Nu știam că fumează. Blestemat să fii Garrett, voiam să știu absolut tot despre ea, nu doar frânturi. Buzele sale în jurul acelei țigări nenorocite îmi provoacă gânduri murdare cu scula mea în locul țigării.

Suflete în derivăWhere stories live. Discover now