🪽1. Fata care îi salvează pe toți

383 58 25
                                    

A fost odată ca niciodată, o fată care a știut de mică să își ascundă lacrimile în spatele unui basm atent conturat, despre familia ei frumoasă.

A fost odată ca niciodată, o fată care a știut de mică să își ascundă lacrimile în spatele unui basm atent conturat, despre familia ei frumoasă

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

nu uitați de steluță și părere ⭐

    O nouă crimă pare să fi alertat poliția locală din Guerrero. Victima avea doar șaptesprezece ani și a fost prinsă...

    Îmi trag rapid căștile din urechi simțind cum tot corpul mi-se arcuiește dureros de tare.

    A fost prinsă într-o luptă stradală a bandelor. Știam prea bine continuarea. Trăisem printre ei, suficient timp pentru a înțelege că mila nu era parte din vocabularul lor.

    Guerrero parcă fusese creat special, un loc fără reguli în care toate nelegiuirile sunt iertate și ignorate. Un loc în care prafurile acelea blestemate, făuritoare de iluzii, deveniseră țelul zilei de mâine. Nu de puține ori am văzut dependenți cum se umileau în genunchi chiar și pentru cea mai mică doză, cum iroseau fiecare bănuț câștigat pentru câteva clipe de plăcere închipuită.

    De asta fratele meu ar fi făcut pe naiba în patru să stau cât mai departe de locul ăsta și să mă întorc maxim de sărbători. Știam că venirea mea acasă nu îi va fi un prilej de bucurie, ci de învinovățire. Sinn era genul de om care nu ar cere ajutor nici dacă s-ar afla la ultima suflare, dar a trebuit să se declare învins când datoriile ne-au acaparat, în timp ce eu învățam liniștită la Paris, crezând că totul este perfect aici. Făcuse un efort imens pentru ca eu să studiez arta acolo și nu știu dacă o făcuse neapărat pentru că vedea ceva special la mine și creațiile mele, sau pentru a mă trimite cât mai departe de aici.

    Locul ăsta era putred, cumva corupea oamenii spre cele mai nocive vicii.

    Tata

    Da, tata era un exemplu umblător de om corupt. Băutura îi luase mințile definitiv acum mulți ani și nu părea că avea de gând să i-le mai dea înapoi prea curând. Auzisem și văzusem prea multe din cauza lipsei sale de control.

    Îmi mușc obrazul pe interior și închid ochii. O secundă, două, trei...

    Mi-am promis să nu mai pic în acele amintiri nenorocite, dar pur și simplu, nu pot. De fiecare dată când vedeam o sticlă de băutură, stomacul mi-se strângea dureros de tare, pentru că știam ce urmează. Știam că și din spatele ușilor închise tot îi voi auzi glasul distrus de tutun, știam că voi auzi aceleași reproșuri pe care am început să le cred și eu de la un timp. Și știam că dacă lucrurile vor degenera, îmi voi vedea fratele bătut, pentru că nu de puține ori Sinn a fost sacul tatei de box. Nu de puține ori mă mințea că e bine doar ca să nu mai plâng și nu de puține ori a încasat-o și pentru mine.

    Nu-mi spunea prea des te iubesc, uneori chiar credeam că nu o face. Credeam că simte o povară pe umeri să aibă grijă de încă cineva, să ia rolul de mamă și de tată pentru că cei ce ar fi trebuit, nu erau în stare. Dar mi-a dovedit de fiecare dată cât de importantă sunt pentru el prin gesturi mici. Mereu eram invidioasă când îmi auzeam prietenii vorbind despre familiile lor frumoase și timpul petrecut împreună, povesteau cu entuziasm despre vreo excursie sau vreo întâmplare amuzantă. Eu nu prea aveam ce să povestesc, nu mergeam nicăieri cu familia, pentru că nu prea mai eram una, așa că inventam niște excursii și clipe atât de frumoase, încet aproape și eu credeam că au fost reale.

ECLIPSA DE ÎNTUNERIC Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum