Ce ciudat, crimă mortală,
Și din arma însângerată
Nu voi scăpa niciodată
Nici acum nici altă dată.
Ascult în tăcerea mea
Plângerea din starea mea,
Și oftează și nu tace
Iar eu rezist nu mai am.
Taci băi inimă, tăcere!
Că tu m-ai nenorocit
Încă de când fix ca proasta
Doar pe ea tu ai ochit.
O iubești dintr-o prostie,
Ea ne-a căutat, din motive
...diferite, Ne-a jucat pe degete,
Ca pe-o marionetă ieftină.
Acum taci, inimă bătută,
Îmbătrânită de dureri si ofuri,
Că orice floare ofilește
Precum iubirea ei tânjește.
Degeaba inimă, cauți sufletu-mi
Să-mi dai. Nu poți, că nu mai am
De când la ea a rămas tot, de la
Inocența mea firavă, la sufletul îndurerat.
