Stăteam în mașină
Noaptea trecută
Și îmi spuneai
De zilele petrecute cu ea.
Te ascultam atent,
Ca-n orice altă dată,
Dar mă uitam la stele,
Mă simțeam ca ele.
A fost povestea lungă,
De neimaginat.
O poveste... ca-n povești,
Cu adevărat.
Ceva atent și clar detaliat,
Mai mult ca și visat,
Și-n mine gelozia plângea
"Vorbești mereu de ea,
Dar spui strict că o urăști.
Să nu fie oare,
O altă albă basnă?
Și ura e o stare,
Și ea grav te afectează.
Oare te gândești la ea
Când te uiți la mine?"
Multe întrebări în minte,
Dar niciuna pe buze,
Căci mi-e frică
De răspunsul prompt.
Te duce nevoia
Unde nici nu te-ai gândi,
Iar nevoia mea ești tu.
Etern, atemporal, sempitern, tu.
Tu, femeie rea și avană
Te vreau ca pe-o mare oarbă
Să te-ndrepți mereu spre mal
Cu spume de nebun turbat.
Și de nu, karma să-ți fie
La fel de blândă ca mine,
Că te iert și am răbdare,
Că-ți aștept marea-n vecie
În sufletul meu de mal
Făcut praf încet, încet,
Cu fiecare val.
