Luna cu ochii verzi

Capitolul 3

Hazel

-De ce nu vrei să dormi, diamantule? mă întreabă dupa ce își dezbracă tricoul,iar pieptul plin de tatuaje mă face să vreau să îl analizez pe fiecare în parte, mai ales pe cele de pe brațe.

-Sufar de insomnie, iar când dorm,am cele mai groaznice coșmaruri posibile.. .

Acesta vine mai aproape de mine, apoi mă îmbrățișează.

-Ce spui sa încerci,iar dacă ai vreun coșmar, te voi trezi eu. Ești foarte obosită, diamantule, trebuie să dormi măcar câteva ore. spune apoi îmi lipsește spatele de abdomenul lui, urmând să își îngroape fața în părul meu.

-Bine.. . spun iar acesta mă trage mai aproape de el.

Mă fac mai mică lângă el când simt că somnul mă cuprinde, însă ceea ce mă fascinează este faptul că dacă sunt cu el, adorm mai repede, însă acasă adormeam mereu pe la 4-5 dimineața, însă mă trezeam foarte rapid, maxim după două ore în care încercam din răsputeri să ies din acele coșmaruri.

Adorm încet, iar apoi sunt purtată în cel mai frumos vis al meu.

Mama...

Însă când mă apropiam de ea, totul se schimbă radical iar coșmarurile apar.

"Sângele este peste tot.
Faptul că tata este cel care măcelărește acei oameni, mă face să fug înapoi, însă sunt prinsă imediat.

Tata ma prinsese, urmând să facă cu mine mai rău decât cu acei oameni.

...... "

-Hazel! aud o voce în timp ce mă simt zguduită.

Îmi deschid cu greu ochii, urmând să dau de un Aaron îngrijorat, ce mă privește blând.

-Diamantule.. . spune apoi mă trage în brațele sale.

Îmi așez capul pe pieptul lui, apoi mă uit spre ceasul de pe noptieră.

Ora 03:45,ora la care adorm mereu,sau dacă am noroc, la cea la care mă trezesc.

Ora în care a murit mama.. .

-Gata, diamantule. spune acesta somnoros, însă și grijuliu.

-Îmi pare rau ca te-am trezit.. . Nu trebuia să dormi cu mine... . spun simțindu-ma vinovată.

-Uita-te la mine,Hazel. spune serios apoi îmi ridic privirea spre ochii lui. Eu am ales să dorm cu tine deoarece Draco striga după tine și lupoaica ta. Nu putem sta departe unul de celălalt, diamantule. spune zâmbind. Asta e prima și ultima oară când dormim în camera asta, ne vom muta în a mea. E izolată fonic și am biroul acolo, îmi va fi mult mai ușor dacă lucrez uitandu-ma la tine, mai ales că în ultimul timp îmi petrec cea mai mare parte a timpului acolo. spune privindu-ma atent.

-Bine. spun când îmi aduc aminte de o întrebare ce ma tot macină încă de când l-am văzut. Aaron?

-Da, diamantule?

-Dacă nu te superi.. . Câți ani ai? spun lăsându-mi capul în jos când acesta îmi zâmbește.

Simt cum își așează două degete sub bărbia mea, apoi îmi ridică capul.

-Cât îmi dai,diamantule. spune zâmbind.

-27? spun cu o urmă de speranță în glas.

-Nu. spune zâmbind mândru.

-Mai mult sau mai puțin?

-Mai mult.

-Hmm.. . 29 maxim,nu cred că esti atât de mare, ești prea tânăr ca să ai 50 de ani. spun zambind când acesta începe să râdă.