Capitolul 2

159 11 5
                                    

Hazel

Rămân blocată în timp ce Aaron mă strânge tare în brațe, nelăsându-mă să mă mișc.

-Ești bine, Aaron? întreb când confuză când încep să îi mângâi spatele, însă ezitant.

Acesta mormăie fericit când îl îmbrățișez și eu, însă ca o mamă.

Însă după asta, mă împinge ca ars, apoi se uită cu un amestec de scârbă și nervozitate la mine.

-Nu, Aaron! Vei regreta. spune Dominic ieșind din mașină, apoi încearcă să îl calmeze pe Aaron.

Îl împinge nervos, apoi se uită la mine ca un nebun.
Mă uit cu frică la el , iar pentru o secundă am văzut în ochii lui un strop de blândețe ce sunt sigură că nu îl voi vedea prea des.

-Îmi pare rău.. . șoptesc în timp ce lacrimile îmi apar din-nou pe obraji. Cred că tata îți va întoarce banii dacă ne grăbim, însă pentru mine nu se va termina prea bine.. . spun zâmbind melancolic.

Acesta se uită din-nou nervos pe mine,iar apoi ia o înfățișare ca a unui lup.

Lupul este mare, de vreo 2 metri, de un negru ca abanosul, și cu niște colți de îți bagă frica în vene.

Mă uit și mai îngrozită la cum se apropie de mine, însă undeva în privirea lui văd prin câtă durere a trecut, iar asta mă face mai interesantă de el.

Liam mă trage cu putere spre el fix în momentul când lupul negru își ridică gheara.

Îmi strâng genunchii la piept, plângând în hohote, apoi mă fac din ce în ce mai mică lângă Liam.

-Termină, Aaron! O sperii! îl aud pe Dominic înainte de a auzi un urlet.

Încerc să mă fac și mai mică, însă după acel urlet aud niște pași prin pădurea de lângă drum.

Liam îmi dă drumul , apoi merge rapid pe scaunul șoferului.

-Îmi pare rău. spun ștergându-mi lacrimile. Nu vreau să vă mai fac probleme.. .

-Liniștește-te ,Hazel. Tu nu ai făcut nimic,vei afla totul într-o bună zi.

-Scuza-ma că te întreb,unde sunt Dominic și Aaron?

-Au o treabă de rezolvat, se vor întoarce.spune privindu-ma prin oglinda retrovizoare.

Mă fac mai comodă pe banchetă, apoi îmi fixez atenția asupra mâinilor mele.

Imediat după ce ajungem în fața unei vile,Liam iese, așa că ies și eu.

-Te conduc în camera ta, am niște treabă așa că vei fii singura până vin Aaron și Dominic.

Aprob din cap, ignorând toți oamenii care se uită la mine într-un mod ciudat, din casele lor.

-Liam?

-Da,Luna? .. Scuze. Da,Hazel? spune corectându-se.

-De ce mă priveau așa acei oameni?

-Vei afla curând,Hazel. spune apoi îmi deschide ușa, iar un dormitor cu mobila albă, cât și pereții mi se afișează în fața ochilor.

-Aici voi dormii? întreb uimită.

-Da, până va veni Aaron mai durează. Dacă vrei, bucătăria este pe ușa dreaptă din sufragerie. spune apoi se îndreaptă grăbit spre ușă.

-Nu îmi veți face nimic rău, nu-i așa? Adică.. te-ai prins tu despre ce vorbesc. spun lăsând-mi capul în jos.

-Ti-a făcut cineva asta,Hazel?

Luna cu ochii verziUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum