Suflete în derivă

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟕 - 𝐈𝐧𝐬𝐭𝐢𝐧𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐧, 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐮𝐥𝐞!

— Cum ai știut? mă întreabă înainte să tușească puternic, scuipând sânge pe jos.

— Instinctul feminin, dragule. Acum uite cum stă treaba, mă aplec spre el, nu mă interesează pe război pornesc între familii. Dacă mai ridici o singură dată mâna la mine, ești terminat Suarez, îi scuip cuvintele în față.

— Scumpo, știm amândoi că nu o să faci nimic.

Râde, iar eu simt cum fiecare celulă din corpul meu se încordează. Mă ridic și privesc pistolul din mâna lui Xavier, apucându-l fără să mă gândesc de două ori și îl împușc pe nenorocit în picior. Urletul său a răsunat în toată încăperea, făcându-mă să strâmb puțin din nas și să-mi acopăr urechile.

— Data viitoare nu va mai fi piciorul, Cole. E nevoie doar să amestec câteva droguri și să te fac să dormi pe vecie, așa că nu mă mai provoca.

— Cuvinte mari spuse de o fostă narcomană. Ia spune-mi, cum reziști tentației? O nouă supradoză o să te omoare și o știi bine, scuipă cuvintele cu venin.

— Cole, îl ameninț privind spre ceilalți, apoi din nou spre el.

— Am câțiva ași în mânecă, scumpo. Cu un singur telefon te fac să dispari.

— Știi care e diferența dintre noi? spun și mă apropii de el jucându-mă cu pistolul în mână.

— Uimește-mă, spune dându-și ochii peste cap.

— Tu ai nevoie de un telefon și oameni să mă facă să dispar, iar eu am nevoie doar de un pistol.

Înainte să răspundă, o frână puternică se aude din parcare, iar după câteva secunde ușa magazinului se deschide puternic. Părul șaten al Clarei răsare din spatele băieților și mă depărtez de Cole, lăsându-i cale liberă.

— N-am vrut Eve..

— Ia-l și pleacă până nu te aduc în aceeași stare ca el.

Spun fără să o privesc în ochi. Își ridică iubitul de jos și pleacă cu el încet spre ieșire. Când aud ușa trântindu-se în urma lor las nervii să mă controleze. Lovesc peretele de lângă mine cu putere și las un strigăt de frustrare să-mi scape printre buze.

Mă las în jos pe perete și privesc în gol, așteptând ca măcar unul dintre ei să spună ceva, dar toți erau la fel de șocați. Mă ridic într-un final și îi înmânez pistolul prietenului meu, apoi îl privesc în ochi spunând:

— Am nevoie de ceva tare. Hai să mergem, Xavi. Kai, încep, dar când îl privesc văd cum sângele îi curge de la buză. Maldita sea! Idiotul ăla te-a lovit tare.

Iau câteva șervețele de pe masa de lângă noi și vreau să șterg sângele, dar mâna sa îmi cuprinde încheietura și mă oprește.

— E în regulă, mă descurc și singur.

— Nu e momentul să faci pe încăpățânatul, replic nervoasă.

— La fel cum ai făcut tu la cafenea? îmi dă replica lăsându-mă fără cuvinte. Așa ziceam și eu, Eve.

— În fine. Mulțumesc că m-ai adus și pentru...asta, spun după o mică pauză.

— Poți să-mi mulțumești la o altă întâlnire dacă asta tot a fost stricată de idiotul ăla, rânjește ștergând sângele cu șervețelul de la mine.

— Hai să nu întindem coarda, Martin. Mergem? mă adresez prietenului meu.

— Haide, îmi face semn spre ieșire, dar Kai mă prinde de mână înainte să plec de pe loc și mă întoarce cu fața spre el.