Suflete în derivă

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟑 - 𝐒𝐮𝐧𝐭𝐞𝐦 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐭𝐚𝐮.

Întinde mâna peste tejghea ca să i-o pot strânge și zâmbește.

- Evelyn Martinez, îmi pare bine. Dar din păcate tot nu pot să ies cu tine, Kai.

- De ce?

- Pentru că am rel..

- POT SĂ ȘTIU ȘI EU DE CE DRACULUI NU RĂSPUNZI LA TELEFON, EVELYN?

Cole intră nervos pe ușa magazinului și mă întrerupe. Ne fixează cu privirea, își încleștează pumnii și vine cu pași apăsați spre tejghea.

- Dispari, îi spune lui Kai printre dinți. Acesta nu-i acordă mare importanță și îl privește scârbit.

- Cole! Nu așa se vorbește cu clienții. Mă răstesc nervoasă la el.

- Taci! Ai cumpărat ce-ți trebuia, prietene. Acum dispari de aici, trebuie să vorbesc cu ea.

- Cole..spun din nou, dar nu pare să mă asculte.

- Nu plec nicăieri.

Răspunsul său vine imediat. Mă șochează faptul că îi ține piept lui Cole. Nu știe de ce e capabil și nu-mi doresc să-l omoare pe tipul ăsta aici.

- Ce-ai spus? întreabă și pune mâna pe pistolul din spatele blugilor.

- Nu plec nicăieri. Răspunde nonșalant.

- Uite ce e tipule, o să faci ce spun eu sau îți zbor creierii aici și acum.

Pistolul era acum îndreptat spre Kai, dar acesta nu schița nimic. Mie îmi era frică să nu se întâmple vreo crimă în magazinul meu, iar el era relaxat.

- Cam mult tupeu pe tine, în orașul meu, tipule.

Accentuează cuvintele "tipule" și "orașul meu". Ce vrea să însemne asta? Orașul meu.

- Orașul tău? Cine ești tu să spui asta? Îl întreabă iubitul meu.

 - Kai Martin, încântat.

Fața lui Cole se albește instant, orice culoare de pe chip dispărându-i complet. Cine naiba e Kai Martin de se sperie Cole de el?

- Suntem pe teritoriul tău.

Conștientizează Cole și își strânge ochii și pumnii de nervi. Bagă pistolul înapoi și întinde mâna spre Kai.

- Cole Suarez, îmi pare rău pentru neplăcerea creată, domnule Martin.

- Nu pentru asta trebuie să-ți ceri iertare, ci pentru modul în care o tratezi. Fi atent aici prietene, femeia e sfântă, iar tu te comporți cu ea de parcă ar fi cârpa ta.

- Dar nu..

- TACI! Să fie ultima dată când te mai aud că strigi la o femeie. Data viitoare îți tai limba ca să nu mai vorbești niciodată.

- Da, domnule.

- Bun. La revedere, Evelyn.

Vocea sa era schimbată. Rece, distantă.

- La revedere.

Spun, iar când iese pe ușă, Cole mă privește nervos și se apropie de mine, dând cu pumnul în tejghea.

- Poți să-mi spui și mie ce făceai singură cu Kai Martin aici în timp ce eu te sun ca disperatul?

- Scrie undeva în contractul ăla nenorocit că sunt obligată să-ți răspund la telefon?

- Evelyn, nu-mi pune răbdarea la încercare.

- Iar tu nu-mi impune să fac ceva. Nu ești șeful meu, Cole.