focul din inima ei

capitolul 1

Sorana

"Întunericul poate fi pretutindeni, depinde de tine sa găsești lumina de la capătul tunelului"

       Era întuneric. Vântul bătea cu o putere incredibilă. Luminile felinarelor s-au oprit brusc. Și în tot acest timp, eu stăteam ascunsă sub pat.
     -Sara! Unde ești? Am auzit vocea blândă și speriată a mamei.
      -Aici! I-am răspuns eu.
Mama a venit lângă pat și s-au pus în genunchi. Eu m-am pus în brațele ei, apoi s-au ridicat.
         Când am ajuns la ușa ce dădea spre hol, un fulger a lovit casa. Imediat după fulger, holul este in flăcări.
     - Draga mea, găsește un loc mic pe unde te poți strecura pentru a ieși de aici. Te descurci ?
       -Dar tu, mami? Mie frică, vino cu mine, te rog! Unde e tata ?
      - Sorana, fi puternică și du-te! Tatăl tău suna după ajutor.
      Focul se răspândește repede așa că o i-au la fugă pe scări înainte ca stâlpul sa cadă și să ia foc scara.
     -Tati, unde ești? Nu îmi răspunde, i-ar fumul e din ce in ce m-ai irespirabil.
      Cineva mă trage afară. Presupun că e tata din moment ce suntem singurii din casă. M-a luat în brațe, iar eu nu i-am mai dat drumul. La scurt timp au venit și pompierii și poliția.
       Mama era încă înăuntru. Când mi-am dat seama de asta am încercat să sar din brațele tatălui meu, dar strânsoarea lui a devenit m-ai puternică.
      Aveam doar 6 ani când, copilăria mi-a fost furată...