The Only One(Seria One-Volumul 1)

12. " Casă, dulce casă! "

-Nu ti-am cerut niciodata ajutorul! Iesi afara din camera mea si lasa-ma odata in pace!

Desi sunase ca o soapta era ceva in tonul vocii lui care o lovise pe Hope profund.

Isi simtii ochii umezindu-se, dar nu planse. Nu dorea sa o faca, nu in fata lui. Inghiti in sec si iesi din camera ca un uragan. Nu se opri pana ce nu ajunse la parter. Parintii ei nu pareau sa doreasca sa plece prea curand asa ca afisand un zambet fortat le spuse cat de calma putu:

-Eu merg acasa sa ma schimb!

Elena o privi incruntata cateva minute dupa care aproba adaugand:

-Du-te la masina venim si noi imediat!

Christopher se imbraca rapid in hainele ce ramasesera aruncate pe pat. Expira de cateva ori si apoi cobori din nou la etajul unde aveau dormitorul parintii lui. Doctorul tocmai ce iesea din camera. Inghiti in sec trecandu-si limba peste buze. Se apropie de barbatul cu parul carunt.

-E grav?Fura singurele cuvinte pe care era in stare sa le spuna.

-E normal pentru boala ei. I-am spus si tatalui tau, cu cat trece timpul cu atat se va agrava si boala. Depinde de voi cat de mult doriti sa o mai aveti prin preajma. Nu o obositi si cel mai important incercati sa o faceti cat mai fericita, feriti-o de necazuri! De asemenea ar trebui sa luati in considerare si operatia aceea...

-Ati spus ca sunt sanse minime sa supravietuiasca in timpul operatiei! marai Chris.

-Stiu, dar e totusi o posibilitate. Cine stie poate ca ea va fi o exceptie...

Da, dar posibilitatea asta ar putea la fel de bine sa o ia de langa mine. Nu stiu ce m-as face fara mama. Ea e... totul pentru mine. E singura femeie din viata mea care mi-a stat mereu alaturi. Cea care m-a iubit fara sa-mi ceara ceva in schimb. Mi-a fost si mama si tata in acelasi timp. A incercat mereu sa acopere lipsa tatei cat mai mult. Ce e cel mai rau e ca boala ei s-a agravat cat am fost eu la facultate in New York si nu pot sa nu ma simt vinovat pentru asta. Am incercat sa o vizitez cat mai des, dar cred ca nu a fost atat cat ar fi trebuit.

Doctorul nu mai spuse nimic. Il saluta pe Chris printr-o inclinare usoara a capului si apoi pleca. Barbatul isi lua inima in dinti, expira de cateva ori inainte sa apese manerul usii dupa care se afla femeia pe care o idolatriza cu toata fiinta lui. Usa se deschise cu un scartait scurt. Chris inainta incet incercand sa nu faca foarte mult zgomot.

Camera era intunecata si inauntru se simtea mirosul de medicamente. Draperiile acopereau ferestrele de orice raza care ar fi vrut sa patrunda in incapere. Patul mare din coltul opus usii era ocupat de trupul slabit al femeii cu ochii de ciocolata si parul castaniu inchis ce-i era rasfirat pe toata perna. Christopher se apropie de pat si se aseza intr-un colt mai retras. Femeia se fastaci putin scotand un geamat obosit.

-Dragule? Te-ai intors?

Abia ce putuse sa scoata aceste cuvinte fara sa ofteze din nou. Vocea-i era ragusita si inceata.

Christopher se trase mai aproape de ea si ii cuprinse mana subtire in ale sale. O duse incet la buze sarutand-o ca pe cel mai fragil obiect din lume. Pentru prima data dupa atat de mult timp ochii ii erau intepati de cateva lacrimi deoarece realiza ca mama lui putea sa dispara. Cu toate astea incerca sa ramana calm. In alte circumstante si probabil cu alta persoana ar fi reusit sa pacaleasca pe oricine cu masca lui, dar nu si pe ea. Daca exista o persoana care sa-l cunoasca, poate mai bine si decat el insusi, aceea era ea; mama lui.

-Scumpule, nu te speria! Sunt doar putin obosita, maine voi fi ca noua ai sa vezi! Nu voi ceda asa de usor, nu pana nu te vad pe tine fericit si implinit.

Barbatul ofta si se apropie de fruntea mamei lui depunand un sarut si pe aceasta. Ii mangaie delicat parul si incerca sa zambeasca doar de dragul ei. Usa camerei se deschise si Fred isi vara capul prin crapatura creata.

-Christopher, trebuie sa discutam! spuse pe acelasi ton serios ca intotdeauna.

Tanarul Maddox isi mai saruta odata mama si apoi iesi urmandu-l pe tatal sau pana in biroul sau. Se tranti pe canapea asteptand ca Fred sa vorbeasca.

-Ce naiba e cu tine baiete, pe langa faptul ca nu ai reusit sa obti profitul pe care-l doream de la spanioli ai facut-o de oaie si cu Hope. Ce i-ai spus de a plecat atat de suparata?

Christopher pufni si se ridica indreptandu-se spre usa. Inainte sa iasa se intoarse si zambi smecher.

-Daca nu-ti place de ce nu te-ai dus tu in locul meu si in alta ordine de idei, nu-i treaba ta ce vorbesc eu cu ea!

Iesi trantind usa in urma lui. Se duse in garaj si se urca la bordul Ferrari-ului sau demarand in tromba. Dupa cateva minute de condus se opri in fata unui complex de apartamente. Ploaia inca nu se oprise, dar nu mai era asa de abundenta. Saluta in trecere portarul care ii inapoie politicos gestul. Urca cu liftul pana la ultimul etaj si apoi batu la prima usa pe stanga. Dupa cateva minute de asteptat, usa se deschise si in prag aparu nimeni altul decat Gerard imbracat intr-o pereche de pantaloni de trening si un tricou. Isi ridica curios o spranceana privindu-l pe Chris. Ii facu loc sa intre si apoi inchise usa dupa ce acesta se aseza pe canapeaua din living. Se duse rapid la un minibar de unde scoase doua pahare si o sticla de coniac. Turna cu grija si apoi ii intinse amicului sau unul dintre pahare.

-Deci...

Christopher ofta si incepu sa-si verse tot amarul. Ii povesti lui Gerard despre calatoria in Barcelona, despre cum se pomenise cu Hope in avion fara sa stie ceva, despre plimbarea pe plaja, despre intalnirea cu Rosa, intamplarile din camera de hotel unde se apropiase de Hope periculos de tare si cu toate acestea nu-i facuse nimic, despre jocul cu intrebari si faptul ca nu stiuse ce sa-i raspunda la ultima intrebare si ca pur si simpu reactionase din impuls sarutand-o; vizita la castel si faptul ca aproape o pierduse ca un parinte iresponsabil ce-si pierdea copilul; despre cina si apoi cel mai importand, dusul.

-Si in final ce vrei de la ea? intreba Gerard turnand al treilea rand de pahare.

Chris ofta dand peste cap lichidul colorat.

-Habar n-am, omule! Nu i-am raspuns pentru ca nici eu nu stiu de ce am facut toate acele lucruri!

Fiind mult prea ocupat sa-si spuna toate apasarile. Lui Christopher nici nu-i trecuse prin cap ca Natalie ar putea sa fie si ea acasa. Blonda statea ascunsa dupa un perete si asculta tot ce vorbeau cei doi barbati.

Cand Christopher pleca in sfarsit, femeia iesi din ascunzatoarea sa. Gerard zambi cand o vazu apucand-o tandru de talie si oferindu-i un sarut dulce pe buze. Mersera amandoi in dormitor. Gerard se aseza primul tragand-o pe Natalie in poala sa. O saruta pe umarul gol ingropandu-si fata in parul ei.

-Astia doi sunt de groaza! chicoti femeia infasurandu-si mainile pe dupa gatul lui.

-De acord cu tine, iubito! ii raspunse Gerard privind-o cu irisii sai albastri.

-Unde crezi ca s-a dus acum?

Barbatul ofta si stamband putin din nas raspunse sigur pe sine:

-La Candice, cel mai probabil!

-----------------------------

You got that James Dean daydream look in your eye
And I got that red lip, classic thing that you like
And when we go crashing down, we come back every time
'Cause we never go out of style, we never go out of style.

Si iata-ma din nou aici ^^ Vreau sa multumesc tuturor pentru faptul ca-mi cititi cartea, pentru voturi si comentariile pe care le citesc cu atat de mult entuziasm. Sunteti minunati si va iubesc la nebunie. :*