The Only One(Seria One-Volumul 1)

12. " Casă, dulce casă! "

-Unde e mama? mormai scurt tanarul Maddox.

Fred se ridica de pe canapea urmat atent de sotii Wiliams care isi priveau fiica fara nicio emotie.

-Sus, o consulta doctorul!

Cuvintele tatalui sau il lovira pe Chris exact ca un cutit infipt in inima.

Panica puse stapanire pe el si in cateva secunde isi imagina exact ce era mai rau. Inghiti in sec si pasi rapid catre scari, dar bratul tatalui sau il opri tintuindu-l pe loc.

-Asteapta baiete, lasa doctorul sa-si faca treaba!O sa agravezi situatia daca mergi asa la ea! spuse Fred.

-Ia-ti mainile de pe mine! marai feroce fiul sau.

Se trase brutal din strangerea tatalui sau si urca scarile in graba. Auzea vag pasi in urma lui, dar nu-i pasa. Mama lui patise ceva si singurul lucru pe care-l dorea era sa stie ca nu-i nimic grav. Nu putea sa suporte ideea ca intr-o zi ea nu va mai fi, cu atat mai mult ca ziua aceea sa fie cat mai aproape.

Chiar inainte sa deschida usa de la dormitorul parintilor lui, bratul ii fu apucat din nou, insa de data aceasta recunoscuse cele doua maini subtiri ce incercau sa-l opreasca.

-Stai, tatal tau are dreptate! sopti Hope straduindu-se sa-l tina pe loc.

-Lasa-ma in pace! mormai si Chris furios.

Hope ofta si ii prinse chipul barbatului in mainile sale facandu-l sa fie atent la ea. Odata ce-l atinse simti imediat starea de neliniste ce o emana corpul lui. Nu stia ce ar putea sa-i spuna, sau ce ar putea sa faca asa ca actiona la primul impuls. Se apropie de el si ii cuprinse torsul in bratele ei. Chris ramase uimit cateva secunde. Se gandi pentru o secunda sa o ia si el in brate, dar apoi se gandi din nou la noaptea trecuta. Bratele ii ramasera pe langa corp fara nicio intentie de a o atinge.

-Stiu ca esti ingrijorat si iti este frica pentru ea, dar tatal tau are dreptate. Daca intri acolo acum o vei nelinisti si pe ea cu starea ta si ai putea inrautatii lucrurile. Trebuie sa te calmezi mai intai! il sfatui Hope inca lipita de el.

Are dreptate! Futu-i! Iar are dreptate, mereu are! Sunt un mare idiot, iar ea e atat de... ah, simt ca-mi explodeaza capul. Nu pot sa ma calmez stiind ca mama nu e bine, vreau sa o vad, sa stiu macar ca e bine. Mi-am simtit mana insfacata de o alta si stiam foarte bine ca asta e Hope. Nu am comentat si m-am lasat tras de ea catre etajul trei unde era de asemenea si camera mea. Vad ca tinuse minte care e caci a deschis-o si m-a impins inauntru. Ma bucur ca Juliette facuse curat caci era un dezastru cand am plecat eu in Barcelona.

-Schimba-te si dupa ce te mai linistesti putin mergi la Victoria! spuse Hope.

Christopher ofta invins si apuca tricoul ud de pe el tragandu-l peste cap. Il arunca nepasator pe jos si facu la fel si cu pantalonii. Hope, care surprinzator nu plecase din camera, pufni si se apleca adunand hainele de pe jos, ducandu-le in baie in cosul cu rufe murdare. Cand se intoarse il gasi pe Chris asezat pe pat cu fata in palme. Se duse la dulap si deschise una din cele patru usi. Privi cateva secunde rafturile cu haine si apoi trase rapid un tricou si o pereche de blugi. Le puse in pat langa Christopher, iar acesta se uita la ea incruntat.

-Inceteaza cu dadacitul! marai enervat.

-Incerc sa te ajut, daca nu ti-ai dat seama! spuse Hope calma.

Christopher scrasni din dinti ridicandu-se de pe pat. Isi impreuna mainile la piept si se apropie din ce in ce mai mult ce ea. Hope se retragea in spate cu fiecare pas pe care barbatul il facea. Ajunse in final sa se lipeasca de un perete. Inghitii in sec privind la ochii aceia de pradator ce o scanau din cap pana-n picioare. Chris se apleca pana la nivelul urechii ei soptind: