Top of the world, but still not free

11

- UNDE E NENOROCITUL ĂLA DE PAȘAPORT? Strig exasperat prin casă.

Am de ținut un concert în Europa și am nevoie de pașaport, dar pur și simplu parcă a intrat în pământ. Am răscolit toată casa în încercarea de a-l găsi, vărsându-mi nervii pe orice obiect îmi ieșea în cale.

- Ce naiba tot ...

- CE VREI? Strig frustrat la Hades care se uită la mine ca la un animal sălbatic

Îmi masez ușor capul și încerc să mă calmez. Un rânjet se conturează pe chipul lui Hades.

- Ce ți se pare așa de amuzant? Îl întreb cu o sprânceană arcuită?

- Nimic. Poate doar faptul că ți-am dus deja pașaportul manager-ului tău. Pufnește amuzat și iese din cameră.

M-am străduit să îl caut ore în șir ca el să-l fi luat și să-l fi dus deja la dracu să îi ia pe toți că deja simt că nu mai pot cu toți oamenii ăștia. Sângele îmi fierbe în tot corpul din cauza furiei, iar un sentiment de frustrare pune stăpânire pe mine. Ies plin de nervi din cameră și mă îndrept spre Hades cu scopul de a-l lovi. Ridic mâna să îl lovesc peste cap, dar se întoarce inediat spre mine și îmi prinde mâna cu putere. Mă împinge de perete și îmi ridică ambele mâini deasupra capului, apropiindu-se de mine.

- Bună încercare! Se uită fix în ochii mei, simțind cum picioarele încep să mă lase. Ochii lui verzi priveau prin mine, analizând fiecare gest și expresie de pe fața mea. Îmi mut privirea în pământ, deoarece nu mai suportam tensiunea pe care el a creat-o între noi.

Când vede că plec capul îmi dă drumul la mâini și pleacă în camera lui. La naiba, cu ticălosul ăsta. Ce l-a mai apucat și de data asta?

- Ți-ai dus și actele ... . Intru peste el în cameră și îl găsesc doar într-o pereche de boxeri. Îmi mut privirea rușinat în pământ și dau să ies din cameră. Mâna lui se prinde ferm de brațul meu, așa că îmi întorc privirea spre el. Chiar cred că Hades o să aibă mare succes datorită felului în care arată. Deja simt cum sângele mi se adunase în obraji, fiind incapabil să mai scot un singur cuvânt.

- Te-ai blocat? Întreabă cu un rânjet răutăcios pe față. Nu avea pic de rușine. Putea să umble dezbrăcat prin casă fără să îi pese. Și de ce i-ar păsa până la urmă? Suntem amândoi bărbați, nu e ca și cum o să mă îndrăgostesc de el...nu?

- Ți-ai dus și pașaportul tău? Întreb după ce îmi adun gândurile.

- Nu am un pașaport. Răspunde rapid și își desface strânsoarea de pe brațul meu.

- Si cu ce vrei să călătorești? Cu pașaportul meu? Du-te imediat și fă-ți unul.

- O să fie cam complicat. Spune cu o ezitare în voce.

- Luminează-mă. Oftez obosit de probleme

- Nu am buletin. Majoritatea actelor mele au... ars într-un incendiu. Continuă după o pauză. Pauză în care pare că a venit cu o ... scuză.

- Și permisul de conducere? Întreb nedumerit.

- Pot să îl folosesc pe ăla?

- Nu știu. Du-te și vezi. Spun în timp ce privirea mea era concentrată într-un punct fix. Mă gândeam la cuvintele Alessiei din aceea noapte, cum că Hades nu este ceea ce pare sau cuvintele ,, din nou " care mi se repetau în minte.

Ies din cameră și mă duc să mă schimb pentru a pleca la sediul companiei. Trebuie să verific ceva acolo.

_____________________________________________