Top of the world, but still not free

2.

- De câte ori ți-am spus că imagina ta este importantă și nu poți să o pătezi cu prostii precum băutul în baruri? E chiar așa de complicat să te ascunzi de niște afurisite de camere? Nu e suficient că discursul tău jalnic de la decernarea de premii a stârnit o grămadă de bârfe?

Mai bine stăteam în pat decât să vin aici și să îl aud cum țipă la mine. Nu avea dreptate de loc, și aș fi vrut să îi spun mai multe dacă nu eram conștient că succesul meu a fost datorat lui.

- Acum trebuie să rezolv altă problemă pe lângă toate celelalte probleme pe care le are compania asta. Nu încerc să te faci să te simți prost. Știu cât de greu îți este în ultimul timp, doar că nu putem lăsa ca toată munca să se ducă în zadar.

- E ok. Înțeleg. O să încerc să fiu mai atent. Chiar dacă nici eu nu mă credeam. Tot timpul intram în scandaluri și zvonuri care nici măcar nu erau adevărate. Câteodată chiar mă amuzam de minciunile pe care presa le spunea despre mine, dar acum nu mai era cazul.

- Apropo, azi ai o ședință foto pentru Dior. Încearcă să dai tot ce e mai bun dacă vrei ca lumea să uite de toate întâmplările din ultimul timp. O să încerc și eu să scot articolele de pe site-uri, dar până atunci încearcă să nu intri și în alte belele.

- Da să trăiți!. Îi zâmbesc bărbatului și ies din biroul acestuia.

_____________________________________________

Blitz-urile camerelor de fotografiat luminau fiecare unghi al corpului meu. Îmi mișcam corpul în tot felul de poziții, pozând pentru fiecare cameră care aștepta ca privirea mea să se îndrepte către aceasta.

Purtam niște haine extrem de scumpe și aveam tot felul de accesorii strălucitoare pe mine. Erau genul de haine la care doar visai, deoarece nici măcar eu nu aș fi dat atât de mulți bani pe o bucată de material. Fotografii erau în extaz de fiecare dată când schimbam poziția și ofeream o privire ,,fermecătoare". Era destul de plictisitor. M-aș fi pus și în cap doar ca să scăp mai repede de ședința asta.

Directorul companiei se apropie de mine și își întinde mâna în semn de salut.

- Bună ziua domnule director! S-a întâmplat ceva? Întreb cu o urmă de nedumerire având în vedere prezența lui care nu era deloc necesară.

- Bună Ryan! Nu s-a întâmplat nimic am venit doar să te văd. Își întinde bărbatul buzele într-un zâmbet și își așează mâna pe talia mea.

Mă îndepărtez rușinat de acesta și mă scuz cu motivul de a merge și mă schimba pentru următorul cadru. Felul în care acesta mă privea și modul în care își plimba mâna peste talia mea îmi ofereau un gol în stomac. 
Ajung în cabina de schimb și caut hainele pe care mi le-au pregătit pentru următorul cadru. Am deschis fiecare dulap și nu am găsit nimic. În afară de niște boxeri așezați pe o masă, cabina era goală.

- Mă scuzați. Știți cumva unde sunt hainele pentru următorul cadru? Am căutat peste tot și nu am găsit nimic. Îmi întind capul pe după ușă și întreb niște doamne de la machiaj.

- Am pus boxerii pe masa din cabină.

-Boxerii? Întreb mai mult pentru mine și îmi bag capul înapoi în cabină. Nu era nimic menționat în program că ar trebui să fac poze dezbrăcat. Nu îmi era rușine sau ceva, doar nu mă simțeam comfortabil să le fac. Deși știu cât de mult voia lumea să vadă poze cu mine dezbrăcat. Oftez lung și înghit nodul pe care îl aveam în gât.

Ies din cabină cu boxerii pe mine și un prosop în jurul taliei. Toate privirile erau asupra corpului meu, simțind cum sângele îmi urcă în obraji. Ajung în fața camerelor și arunc prosopul de pe mine. Mă simțeam foarte jenat cu toate privirile ațintite pe mine. Încep să pozez, dar cineva din staff vine la mine cu un ulei și îmi spune că ar trebui să mi-l dau pe corp pentru un efect de luciu.