Top of the world, but still not free

5.

Razele soarelui se furișau printre perdele și luminau camera care acum câteva ore era dominată de întunecimea nopții. Era dimineață. Îmi întind mușchii și casc larg, întorcându-mă înapoi în pat și dormind. Nu aveam nici un chef să mă trezesc. Când în sfârșit mintea Îmi zbură din nou în lumea visurilor, o bătaie în ușă mă trezește la realitate.

- Trezește-te frumoasa adormită. Am pregătit micul dejun. Vocea bărbatului era plină de energie.

- Pleacă. Îmi trag pătura peste cap pentru a nu-i vedea fața. Chiar nu aveam nici un chef de el. Voiam doar să dorm pentru încă ceva timp. Ceream prea mult?

Un miros de mâncare îmi învăluie simțurile, făcându-mi stomacul să cerșească după mâncare. Drace, chiar îmi era foame.

- Vin în 5 minute. Îi răspund de sub pătură și aștept ca acesta să plece.

Mă scufund pentru o ultimă dată în cearșafurile moi și îmi găsesc motivația să mă ridic. Dar motivație nu era. Deci nici putere să mă ridic nu era. Așa că mă culc înapoi cu un zâmbet fericit pe față. Ușa se lovise violent de perete, iar o pereche de brațe apucă de pătură și o trage cu putere de pe pat. Lumina puternică de afară îmi lovește retina. Îmi închid ochii înapoi și aștept să mă acomodez cu lumina din cameră. Când în sfârșit ochii mei erau gata, se deschid și dau nas în nas cu un Hades furios la bustul gol. Privirea îmi zboară de pe fața lui pe corpul lui. Bărbatul observă și se uită și el înspre corpul său.

- Oh! Nu mai aveam haine. Îmi răspunde și își întinde brațele pentru a mă ridica. Mirosul său specific îmi inunda plăcut nările.

Ne așezăm amândoi la masă și încercăm să evităm orice posibilă interacțiune între noi. Asta până când vocea mea rupe liniștea dintre noi.

- După ce mâncăm mergem la mall să îți luăm haine. Nu mai pot să te văd așa prin casă. Îi spun acestuia, iar el pufnește amuzat.

- De parcă nu îți place. Își ridică acesta privirea și fac contact cu irișii lui. Rânjetul răutăcios îi era ca deobicei pe buze.

- Ai vrea tu. Îmi dau ochii peste cap și mă ridic pentru a așeza farfuria în chiuvetă.

_____________________________________________

Ne aflam pe coridoarele aglomerate ale mall-ului. Oamenii mergeau nepăsători și se holbau la vitrinele ochioase ale magazinelor dispuse de-alungul coridoarelor. Mie îmi convenea atât timp cât lumea nu era în jurul meu pentru a face poze și a cere autografe. Era destul de dimineață, iar mall-ul tot era plin de oamenii. Hades mergea în dreptul meu, uitându-se și el după produse care îi atrăgeau privirea. Ajungem în dreptul unui magazin de haine, iar eu îl târăsc pe acesta după mine.

Ne plimbam prin tot felul de magazine, încercând să găsim ceva pe gustul bărbatului. Nimic nu părea să îi placă, iar asta mă irita teribil. Un oftat îmi părăsi gura, luându-l pe bărbat în alt magazin în speranța de a găsi odată ce îi place. De fiecare dată când punea mâna pe o haină, se uita la eticheta acesteia, iar apoi o punea din nou înapoi. Ce naiba îi ia atât să aleagă ceva? Cumpăra haine, nu verighete pentru nuntă. Privirea îi cade pe o jachetă de piele, la care acesta se uita insistent. Se apropie de acesta, dar ca deobicei se uită la preț și o lăsă baltă. Mă îndrept iritat spre afurisita aia de jachetă și o smulg de pe umeraș

- Îți place jacheta asta? Îi flutur nervos jacheta prin față.

- Arată bine. Răspunde bărbatul nesigur.

- ȘI ATUNCI DE CE NAIBA NU O IEI? Strig iritat, stârnind priviri ciudate din partea celorlați clienți. Râd încordat și încerc să schițez un zâmbet pe față.