TRUE STORY

Capitolul 1

       

Belgrad, anul 2024. Am fost angajat pe un an de către influenta familie Zheng, având sarcina de a-i ajuta să-și curețe banii și să le găsesc noi afaceri de preluat în Europa de Est și nu numai. Experiența mea în politică și contrabandă m-a transformat în candidatul perfect, mai ales după ce am salvat moștenitorul familiei de la o bătaie într-un club gay din București.

Stați liniștiți, nu sunt gay. Eram acolo doar pentru a-i livra proprietarului clubului, un prieten vechi, câteva pastile de Ecstasy. Nu mă pot plânge de prietenia lui, la cât costă o pastilă în clubul său – 100 de euro – îmi permit să mă distrez pe gratis. Deja sunt cunoscut acolo, iar cu unele dintre fete chiar am avut nopți interesante. Păcat că au încălcat regula „Nu te culci cu Albert", și au fost concediate. Dar nu-i problemă, știe toată lumea că dacă te culci cu Albert, ai un job în maxim o săptămână la vreun restaurant de fiță din capitală sau la malul mării. E amuzant să mă întâlnesc accidental cu foste barmanițe din club, acum respectate bariste, care odată cărau droguri în diverse moduri și acum merg la cursuri de specializare prin Milano, Londra sau Dubai.

Odată cineva mi-a spus: „Schimbi viața unei fete în bine doar după ce te culci cu ea o noapte?" Am răspuns arogant: „Într-o noapte fac ce alții nu reușesc într-o lună." Corect, nu?

În timp ce stăteam întins pe un fotoliu de piele, mă uitam la fetele care dansau pe ring. Jumătate din ele fuseseră deja în patul meu, iar cealaltă jumătate probabil nu s-ar culca niciodată cu un bărbat, ceea ce e de respectat. Noi, bărbații, sau cel puțin unii dintre noi, vrem doar sex. Adevărul e că, în afară de sex, nu mai știam ce satisfacție să mai caut în acel moment. Droguri, adrenalină, bani... nu mai conta. Eram la punctul în care nici nu mai știam câți bani am. Eram cunoscut peste tot, iar în unele locuri nici măcar nu plăteam, doar lăsam bacșișuri generoase.

Am trimis un mesaj gărzii mele de corp că vom merge pe balconul de la etajul 1. Zona VIP, unde toată lumea se droga. În timp ce stăteam acolo, am observat un grup de tineri încercând să ruleze un joint. M-am apropiat și i-am întrebat dacă au un foc. Erau studenți veniți recent în capitală, în căutare de droguri ieftine. Unul dintre ei mi-a spus că știe că cele mai bune droguri le aduce „Sida". Am zâmbit, i-am făcut un semn gărzii, și în scurt timp avea în mână o pungă cu 100 de pastile de Molly.

L-am tras de sacou și i-am spus calm că nu umblu niciodată singur și că are până dimineață să vândă totul la 10 euro pastila. În timp ce vorbeam, cineva a încercat să sară gardul, dar a fost prins și bătut de un grup de oameni. Toată lumea a evacuat balconul, în afară de mine și garda mea de corp. Când unul dintre agresori a încercat să ne amenințe, am tras două focuri în aer cu pistolul meu Colt. Situația s-a calmat rapid.

Unul dintre ei a spus: „Te rog, Albert, nu te băga. Trebuie să-l învățăm pe băiatul ăsta să-și plătească datoriile." Am râs și le-am spus că nu am timp de prostii, iar când unul dintre ei a scos un cuțit, a fost împușcat în picior de bodyguardul meu.

Patronul clubului a intervenit și a calmat situația, amintindu-ne că „cluburile sunt teritoriu neutru". Am lăsat armele jos și am chemat doctorul personal să vadă de băiatul care fusese bătut. Spre surprinderea mea, era un asiatic. Mă întrebam ce căuta un chinez într-o afacere cu un clan de romi?

(scurt,dar inca lucrez la el)