Corbul de noapte

Capitolul 4

M-a luat de subțioară și m-a ridicat ca pe un petic de pe jos. Eram dezorientat și nu înțelegeam încotro trebuie să mergem pentru a ajunge din nou la mașină. Însă mi s-a părut că Florin ne duce cu totul în altă parte și nu pe aceeași potecă care am venit. Deja nu-mi mai simțeam picioarele ude sau slăbiciunea generală se cam spulbera. Însă după câteva minute am ieșit la drumul asfaltat. Am urcat în mașină ambii și priveam doar înainte pentru a ne trage nițel sufletul după mers la pas grăbit printre copaci.

- Se pare că trebuie să îți dau niște explicații, după cele întâmplate.

- Dacă sincer nu am înțeles nimic din ceea ce a fost acolo.

- Hai să mergem de aici și îți povestesc ce am descoperit în acel loc.

Ne-am întors din nou la aceeași stație PECO și ne-am așezat la masa din dosul sălii. Acum se mai luminase afară și ceața s-a cam împrăștiat, iar magazinul din stație era aglomerat cu șoferii care își alimentau mașinile și cu pasagerii care serveau mereu aici cafeaua. De la o vreme încoace, aceste stații s-au transformat într-un loc de întâlnire și popas pentru turiști. Am ales și noi un colț mai ferit de ochii cofe-manilor pentru a dezghioca experiența trăită acum câteva minute în urmă. Florin a început a povesti aproape că în șoaptă:

- Îți imaginezi că acel loc – numit portal este precum o poartă care face legătura dintre lumea noastră materială și alte lumi în care tot sunt așa curioși ca și mine pe acolo. Deși acest portal nu a fost întreținut de mine o bucată de timp, el a rămas activ și din nefericire a devenit o poartă de intrare pentru unele forme de existență energetică pe care noi nu suntem în stare să le vedem, doar din simplul motiv că nu au corp material. Dar ele există precum există și câmpul magnetic chiar dacă noi nu-l putem vedea fizic, poate fi măsurat și folosit de noi. Mai pe scurt, au intrat un fel de musafiri neinvitați care în primul rând fură energia înconjurătoare pentru necesitățile lor, de aceea ai simțit o oboseală evidentă în locul acela pentru că te storceau ca pe un strugure copt când se face vinul. Iar animalele noastre de protecție ne avertizau că trebuie să luăm măsuri cu aceste entități până nu ne-au găsit și ne-au transformat în baterie de încărcare proprie. Ai înțeles că animalul totemic – Corbul este un prevestitor a unui atac energetic. Bine că am mers acolo și am văzut cu ochii mei situația de la locul faptei.

Am ascultat atent totul, pe unde am înțeles pe unde doar dădeam din cap, însă Florin s-a stăruit să îmi explice situația.

- Dar de unde cunosc aceste entități care au evadat în lumea noastră cum să vă găsească? Și de ce ar face-o?

- Foarte simplu. Explică Florin. Atunci când am creat acel portal l-am legat de mine personal și se trag linii imaginare care mă leagă de acel loc. Așa cum am folosit eu la rândul meu energia cosmică când făceam practici în trecut. Același lucru îl fac acum aceste entități energetice. Creează un fel de balanță între energiilor lumilor noastre cu ajutorul portalului creat de mine.

- Nu ar fi logic să distrugem acest portal creat pentru a închide poarta între aceste 2 lumi? Vin eu cu o propunere extremistă posibil.

- Și să blocăm aceste entități în această lume.

Uite eu nu vreau să te implic mai departe în experimentul meu, care l-am început cu mult înainte. Este deja problema mea. Și aș vrea să o rezolv singur. Îți sunt recunoscător pentru că ai mers cu mine, ai pătruns chiar adânc în acest subiect însă mai departe cred că rezolv de unul singur.

- Bine, dar poate te duc înapoi acasă?

- Nu merg acasă, dacă ai putea să mă duci pe o adresă, îți transmit GeoLocația.

Locul unde trebuia să îl duc pe Florin era în alt capăt al orașului la periferie în apropiere de un parc. Un alt loc creepy pentru ziua de astăzi.

- Florin pot să te întreb în timp ce mergem. Ce cauți tu în direcția unde ne îndreptăm? Îți dai seama că istoria asta nu o să îmi iasă ușor din cap?

- Acolo sunt îngropate instrumentele mele magice, mergem să le iau înapoi.