Corbul de noapte

Capitolul 2

De 5 minute îl așteptam a doua zi dimineața în fața blocului său. Mașina deja se încălzise așa că nu ezitam să scot capul afară pe vremea asta mohorâtă. Era sfârșit de octombrie iar ceața și răcoarea persista zilnic. Florin a coborât din bloc purtând în spate un rucsac mic. S-a apropiat de ușa mașinii din față, a privit stânga dreapta și în sus de parcă mai așteptam pe cineva, apoi a urcat înăuntru. A expirat aerul rece de afară și m-a salutat printr-o strângere de mână rece dar puternică. Mi-a spus în care direcție trebuie să mergem pentru a ajunge mai aproape de locul unde era pădurea cu pricina. Pe drum m-a rugat să intrăm într-o benzinărie pentru a servi o cafea, deoarece mahmureala nu ia trecut de aseară.

Am comandat două espresso și ne-am așezat la o masă lângă geam. Afară ceața așa de densă de parcă nu e ceață – e lapte. Florin a început monologul său aproape că în șoaptă.

"Aveam unele dubii că o să vii astăzi după mine. Știi doar vinul când se urcă la cap îți oferă încredere supraomenească. Mai ales că nu mă așteptam să intervii tocmai cu o acțiune anume, o frază de consolare poate era să-mi fie de ajuns. Însă eu nu am povestit chiar toată istoria. Unele detalii le-am scos chiar special să nu creez în fața lor un personaj negativ. Mai degrabă să ajung jertfa decât agresorul.

Sincer nu m-am lăsat de practici nici în facultate. Locul unde mergem acum trebuia să îl las activ. Și să-l încarc energetic prin prezența mea, cu ajutorul unor jertfe. Nu te teme că nu aduceam virgine acolo, ca să le ofer în dar portalului. Sunt aceleași jertfe pe care le oferă și enoriașii ducându-se la biserică pâine, băutură, bani. E un mod de a venera o forță, acordându-i puțină energie din ceea ce ai personal. Eu ofeream aceasta, iar în schimb primeam o anumită putere cu care puteam să fac orice doream. E ca și cum aș primi o bucată de plastilină în schimb și eu decideam ce să modelez din ea. Desigur dorințele mele pe vremea aceea nu erau extraordinare, ele se limitau la note bune la examene, noroc în viața personală și sănătate perfectă care să mențină acest corp mai departe. Vorbeam destul des cu Corbul despre practici și rituri, era un fel de mentor pentru mine. El nu înțelegea de ce nu îmi pun scopuri cu adevărat mari Work Hard Dream Big și Never give up cum se mai spune. Însă pe mine nu mă interesau lucrurile materiale și nici banii, cu achiziția lor apar responsabilități tot atât de mari. Nu mi-e frică de responsabilități dar atunci nu aveam acest scop pe prim plan. Și nici acum nu îl am, doar vezi și singur cum trăiesc eu modest. După cum spuneam ieri fiecare inițiat ar fi trebuit să își aleagă un animal totemic. Eu mi-am ales lupul, la care am început face niște practici pentru vârcolaci. Când i-am povestit lui Corbul el nu a fost deloc încântat și m-a numit câine infantil. Mi-a și explicat că vârcolacii sunt ființe care cheltuie energia lor pentru transformare și nu evoluează intelectual, iar eu am nevoie de o minte și un cuget ager. Nu a susținut deloc idea mea și mi-a sugerat să nu-mi irosesc timpul cu prostiile acestea. Știa că am potențial mai mare și nu îl folosesc la maxim. Chiar și acum discutând cu tine simt că aș putea face lucruri mărețe dar mă întorc în trecut pentru a scotoci rahatul meu. Am început să ne sporim cu Corbul în privința unor aspecte filosofice și/sau politice. Dacă la început erau niște chestii legate de gândire individuale au urmat apoi niște certuri chiar și negativism din partea ambelor părți. Nu ne-am luat rămas bun așa cum am spus aseară, au fost precedate de niște replici urâte din partea mea. Însă de atunci au trecut câțiva ani buni și de abia acum am simțit că ceva nu e în ordine cu experimentele mele din trecut." Aici Florin s-a oprit și a sorbit din cafeaua aproape rece. Am simțit că trebuie să intervin eu cu unele explicații:

- Florine mie îmi place să dezghioc situațiile dificile, asta o fac și în afacerea mea. Acolo unde unii văd probleme, așa cum o vezi tu acum – eu posibilități. De aceea am propus să vedem ce a rămas din portalul tău, chiar dacă nu pricep nimic în ezoterică. Și sunt departe de spiritualitate, vreau să găsim împreună soluția.

- Atunci să continuăm drumul nostru. Doar că mai am nevoie să cumpăr câte ceva și mergem.

- Bine, Florine te aștept în mașină.

M-am uitat cu ce a venit, într-o mână ținea o sticlă de vin și în alta lumânări.

- O mă inviți la o cină romantică sub lumina luminărilor, după aceasta? Dar nu ai putut să procuri un vin mai bun!

- Nu fii idiot. E pentru portal. Demult nu am mai călcat pe acolo așa că nici nu știu în ce stare se află el. Și dacă mai este activ. Fizic putem să nu găsim nimic, așa că o să încerc unele chestii la nivel energetic dacă s-a mai păstrat ceva.

- Eh dar eu credeam că ți-am plăcut și ......

Nu am reușit să termin fraza cum pe capota mașinii a aterizat o cioară neagră și analizându-ne doar cu un ochi, a produs un Caaaaar lung.