Atingeri Furate

Capitolul 2.

-de ce tu?-

           Ma trezesc la auzul sutelor de notificari.
           Scot mana de sub patura si caut telefonul prin pat, inca avand ochii inchisi. Dar nu il gasesc.
           Incep sa ma panichez si sar din pat ca arsa.
           Nu e nicaieri, si inca il caut ca disperata.
De fapt, nici nu stiu daca sunetul provine de la telefonul meu, pentru ca imi aduc aminte foarte bine ca aseara l-am dat pe silent.
           Trag pe mine un tricou lung,  putin transparent prin care mi se observa putin sfarcurile, dar care macar imi acopere complet fundul, si iss pe hol.
           Caut in baie, crezand ca l-am lasat acolo, dar probabil tot in camera se afla, nu? Din moment ce de acolo se auzea acel sunet.
           Intru inapoi in camera, si era de fapt fix langa perna mea.
           ....
           Ma simt asa umiltă de propriul creier, si imi trag o palma peste frunte.
            Introduc parola si dau scroll prin notificarile din bara cand ies pe hol, si cobor scarile.

Alya: Draga mea, imi pare tare rau pentru pierderea ta, dar sunt aici pentru tine fato! ❤️
Domnisoara Brixil: Iubito, deseara e funerarul pentru colegul nostru Liam si al surori lui. La 20:30! Sper din suflet ca poti veni. 😘😘
Juleka: fato te iubim tare, suntem aici pt. tine 🖤

              Uau.
              Unii chiar isi fac griji pentru mine si sunt acolo mereu sa ma sprijine.. Vreau asa tare sa ii strang in brate pe toti si sa le spun cat de mult ii iubesc si eu si ca le voi fi mereu alaturi...
              Dar, nu. Acum singura mea grija e sa ajung la funerarul lui Liam si al surori lui..
              In sufragerie era o femeie blonda imbeacata elegant cu o rochie mulata albastru inchis. Poarta un colier de perle, si e asezata langa un barbat blond cu un costum negru elegant.
              In dreapta lor e baiatul care mi-a fost aseara partener. Nu e la fel de elegant, ba chiar, daca l-as vedea pe strada as spune ca e complet orfan...
               Are pe el un tricou alb, si pantaloni gri de trening.
             Toti se holbeaza la mine, care port doar un tricou usor transparent, si o pereche de chiloti vizibili prin tricou..
-Buna dimineata.... "Soptesc usor stanjenita, si vreau sa fug de aici cat mai repede pentru ca imi e rusine de felul in care arat, dar imi e frica sa ma intorc cu spatele! "
-Buna dimineata! "Imi zice inapoi blonda, zambitoare si bine dispusa. "
              Pare ca nu e prea interesata de cum arat si ma invita sa iau loc.
-Sabine, nu stiam ca fiica ta e asa simpatica. "Ii zambeste mamei care tocmai si-a facut aparitia in camera. "
              O sa ma omoare! O sa imi faca felul! Arat oribil!
-Deci, Seraphina. Cum ti se pare arta pe care o practici?
             I-a o gura din cafea, si o pune inapoi pe farfurioară. O ține in mana si am soarbe din priviri.
-Pai, baletul a fost mereu un mod de a imi calma mintea. M-a facut sa vad lucrurile altfel si m-a maturizat.. Dar, probabil, fara un partener cariera mea e pe ducă...
           Se uita la mine nedumerita, si isi incrunta fruntea.
-Dar cum ramane cu Adrien ? Nu e el partenerul tau? "Ma pierd. "
-Ba da.. adica.. credeam ca.. dupa aseara, va fi ceva temporar. "Imi dau parul de pe fata. " Nu pare genul care sa...
-Scuza-ma dar, tu vorbesti? "Intervine blondul cu nesimtirea lui nemărginită. " Porti un tricou care nu pare prea elegant pentru o balerina, si inca nu imi dau seama de unde atata tupeu sa te prezinti asa in fata tatalui meu.
             Ma uit inspre tatal lui, si are dreptate. Bietul om se uita in directia opusa decand am venit eu.. probabil il fac sa se simta incomod..
-Eu... nu voiam neaparat.. nici nu... "mă bâlbâi si ma ridic de pe canapea. "
           Ma rosesc in obraji si simt cum mainile imi trasnpira, apoi plec lasandui pe toti acolo.
           Nu-mi vine sa cred ca tocmai s-a intamplat asta! Chiar nu imi vine sa cred!
            Ma simt tare prost pentru bietul om care se simtea asa prost din vina mea!
            Privesc in oglinda trupul meu acoperit de un material subtire si transparent. Il dau jos.
             Trec degetele peste fiecare cicatrice de pe corpul meu, si imi aduc aminte povestea fiecaruia. Dar cea de pe abdomen are cel mai graoznic trecut..

           Dupa ce mama a venit sa ma certe si sa imi spuna sa ma pregatesc pentru o intalnire pe iaht cu aceea familie, imi aduce aminte ca trebuie sa fac o impresie buna macar acum.
Primele ei cuvinte sunand cam asa:
-Seraphina! Ce a fost in capul tau? Ti-am dat mesaj aseara ca trebuie sa te imbraci civilizat dimineata asta! Iar tu vi jos intr-un tricou prin care ti se vedeau sanii? Gabriel mai avea putin si lesina la cat de rusinat era.
            Apoi mi-a trantito pe:
-Ai facut o impresie proasta, Sera! Sa iti fie rusine.
            Urasc propozitia asta.
Sa iti fie rusine,Sera!
            Am asa multe traume legate de ea..

            Pentru a face o impresie 'buna' imbrac o camasa visinie, si o fusta neagra putin crapata pe piciorul stang. Las ultimi nasturi desfacuti la camasa, si imi pun un lant auriu la gat, o pereche de cercei simpli, iar pe deget inelul primit de la Alya.
            Arat impecabil pentru a face o a doua impresie.

***

            Pe iahtul familiei Agreste e liniste. Cerul e un albastru deschis, fara vreun nor care sa il acopere. Iar aerul e asa curat, proaspat, imbietator!
-Emilie, poate ar trebui sa le spunem si lor? "Zambeste mama cu gura pana la urechi, adresandu-se blondei. "
-Spune-le tu, Sabine!
Trage aer in piept, si continua:
-Aidrien, Seraphina. "Ne capteaza atentia dar niciunul nu raspunde. " Famlile noastre vor colabora cu trupa voastra de dans. Ve-ti avea profesor nou, costume noi, sala de repetiti noua! Si...
-Costume noi? Sabine, vom avea nevoie de cineva care sa le creeze... nu avem nici un designer mai tabar de 20 de ani care sa se priceapa asa ca renuntam la asta.... "Intervine Emilie. "
            Jur ca numai inteleg nimic din ce se intampla..
-Permiteți-mi să adaug, doamnelor, dar aveți propria creatoare de modă la masă. De ce nu îi dați o șansă?
        Se uită la mine, și se lasă pe spătarul scaunului, apoi își încrucișează brațele la piept. Emilie și mama îi urmează privirea, iar acum ambele se uită ciudat de insistent la mine.
-Pagina de Instagram al lui Marinette e plină de doar 3 lucruri. Design, modă și dans. E pricepută la astfel de lucruri, ba chiar are niște creații superbe care vă vor da pe spate. Merită o șansă, mai ales că e plină de creativitate. "dă din umeri, apoi se întoarce la mâncat."
          Emilie îi aruncă priviri mamei, apoi o întreabă:
-Sabine, de ce nu ai spus până acum că ai o fiică așa talentată? Știam că dansează și că se pricepe la asta, dar nu știam că poate crea haine. "roșesc."
Mă simt totuși atât de ciudat că se vorbește de mine de parcă nu aș fi aici.
-Adică, din moment ce răsfățatul și pretențiosul de fi-miu o laudă, trebuie să fie într-adevăr talentată. "zâmbește amuzată."
-Poate doar a exagerat. "i-o taie mama, și ei, și mie. Nu mă așteptam să fie așa nesigură pe abilitățile propriei fice, și nici nu știu ce să simt legat de situație.. Totul se întâmplă așa repede."
-Glumești? Ști câte dansatoare celebre a refuzat până la ea? Sabine, îmi pare că nici tu nu ști ce poate fica ta să facă." acum chiar râde, și o face cu poftă. Iar asta mă face să mă simt mai bine. "
           O ador pe femeia asta cu toată ființa mea!
-Las-o mâine să treacă pe la noi la firmă. O va aduce Aidrien. "Își întoarce privirea spre mine, iar eu mă panichez puțin când îmi zice: " Ce zici, scumpo?
           Dau din cap. Afirm. Aprob. Da. Da. Doamne, da!
E cea mai bună oportunitate din viața mea!
-Da. Doamne, da! Vă mulțumesc mult, sunteți minunată!
           Zâmbesc cu gura până la urechi și mă uit la Aidrien. O să îi mulțumesc toată viața pentru că a adus vorba de mine.