𝑀𝑜𝑑𝑒𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚-𝑎𝑚 𝐼𝑛𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑖𝑡//✔︎

«25» "𝑂𝑎𝑟𝑒 𝑣𝑜𝑟 𝑓𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑜𝑟𝑑?" *ᴍɪɴsᴜɴɢ*

Au trecut cateva zile si Felix se simtea din ce in ce mai bine. Tot avea ameteli si greturi dar scapase de febra si durerile de cap.

Hj: Neata raza de soare, cum mai esti?
F: Mai bine, dar sunt cam ametit. Si m-am trezit de mult, nu e vina mea ca esti prost si n-ai observat
Hj: Eee naiba. Nici pana acum nu te-ai vindecat complet?
F: Nu stiu, oare?
Hj: Parca ai fi un copil mic care a luat o boala de la gradinita, spuse Hyunjin timp ce radea
F: Mhm, foarte amuzant. Imi dai te rog paharul ala cu apaaa?😩
Hj: Tu nu poti sa ti-l iei?
F: ...
Hj: Glumeam.. poftim.
F: Merciiiiiii<3 poti sa stai cu mine azi?
Hj: Toata ziua?
F: Mhm.
Hj: Ok, sigur.

Hyunjin s-a asezat in pat langa Felix, adormind amandoi in bratele unui celuilalt, chiar daca Felix nu de mult era treaz.

Timp ce astia doi erau 🎶𝑙𝑜𝑣𝑒𝑦 𝑙𝑜𝑣𝑒𝑦 𝑙𝑜𝑣𝑒𝑦 𝑑𝑜𝑣𝑒𝑦 𝑑𝑜𝑣𝑒𝑦 𝑑𝑜𝑣𝑒𝑦🎶 Lee Know se indrepta spre casa parintilor lui Han. Era destul de stresat, nu stia daca acestia vor fi de acord, si nici daca Han va fi de acord cand il va intreba. Parintii lui stiau de relatia lor, nu e ceva anormal, dar totusi.

A ajuns, a batut la usa si i-a deschis mama lui.

#: Minho! Ma bucur sa te vad. Ce te aduce pe aici?
Lk: Uh, trebuie sa discut cu dvs si cu tatal lui Han. E destul de important, si am nevoie de sfaturi.
#: Desigur, vrei si un ceai ceva cat stai? Am pregatit si niste prajituri daca vrei.
Lk: Nu este nevoie.

Minho a intrat in casa si s-a asezat pe canapea.

Lk: Bun, deci un lucru sa va spun, dar sa nu-i spuneti lui Hannie va rog.
^: Cat timp nu e ceva nasol nu-i spunem. ii zise tatal lui Jisung. Ce te deranjeaza sau de ce ai nevoie?
Lk: Ei bine, stiti de relatia mea cu Han. Suntem impreuna de cativa ani, ne stim de cand eram mici, si ma gandeam la a trece la urmatorul pas, dar nu stiu daca sunteti ok cu asta si am nevoie de acord. Deci... il pot cere pe Han in casatorie?
#: Dragule, uite. Noi am fi si suntem fericiti pentru voi, dar eu zic ca trebuie sa mai astepti. Amandoi nu de mult ati devenit adulti, el avand 20 de ani si tu 22. Eu cel putin sunt de acord, dar cum am zis.
^: La fel as zice si eu. Dar da, suntem de acord.
Lk: Ok. Va multumesc!
#: Cu drag. Daca tot ai venit ia nise prajituri la tine. Aveam eu o presimtire ca azi vom avea o vizita, si nu vreau sa pleci cu mana goala.
Lk: Aw, sunteti minunata, dar chiar nu este nevoie.
#: Nu imi pasa, tot ti le dau.
Lk: Multumesc mult, acum ar fi timpul sa plec, Han cred ca face urat deja.
^: Clingy ca intotdeauna vad? Nu s-a schimbat deloc veverita noastra. Ne bucuram ca te-am vazut Minho, si promitem ca nu va ajunge nici-un cuvant la el.
Lk: La revedere!
#: Drum bun.
.
.
.
*𝑝ℎ𝑜𝑛𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑙*

B: Deci, cum a mers?
Lk: In principiu ar fi de acord, dar au zis ca ar fi bine sa mai astept putin.
B: E bine. Cat timp n-au facut un fus despre asta e ok. Te asteapta Han acasa, nu mai poate sa stea fara tine.
Lk: Spune-i ca vin in maxim jum de ora.
B: K. Sa ai drum bun. Paa.
Lk: Hai pa.

*𝐹𝑒𝑙𝑖𝑥 𝑝𝑜𝑣*

In ultimul timp Hyunjin a fost destul de afectionat cu mine. Nu prea face asa, decat cand nu se simte ok, dar nu are nimic. In fine, ma bucur ca in sfarsit putem avea o relatie calma, fara certuri si scandaluri. Deseori ma intreb cum de il mai suport sau cum de el ma mai suporta pe mine, dar acum ca ne stim de vreo 3-4 ani cred si eu ca e posibil.

Deodata m-au trezit niste pasi. Nu era nimeni altul decat Jeongin. Ce-o cauta aici, nu stiu, dar nici nu vreau sa-l intreb. Deseori sta cu mine si Hyun, ocazional si cu Chan dar la fel ca Hyunjin, el sta doar cu persoanele cu care se simte cel mai bine.

*𝑛𝑎𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑝𝑜𝑣*

I.N s-a pus pe patul lor, stand si uitandu-se in gol.

F: Innie?
I.N: ?
F: Ce faci aici?
I.N: Aaa, nimic.. doar m-am plictisit si am venit sa stau aici
F: N-ai fi venit tu degeaba. Spune, ti-a facut cineva ceva?
I.N: Nu ma, nu te mai ingrijora. Sunt eu mai nelinistit zilele astea. Nu stiu de ce dar am impresia ca cineva ma priveste constant si mi-e frica sa stau singur in camera...
F: Off, nu te-ai dus la Chan?
I.N: Nu inca, are treaba in bucatarie.
F: Daca vrei poti sa stai aici. De dormit tu dormi cu Seungmin, nu?
I.N: In paturi diferite, dar da, in camera cu el.
F: Si el stie de chestia asta?
I.N: Nu, doar tie si mamei v-am spus deocamdata.
F: Pai si ea ce-a zis?
I.N: Mi-a zis sa termin cu cacaturile astea ca doar sunt paranoic si ca nu sunt sanatos la cap, mda. Tu cum mai esti?
F: Sunt mai bine. Acum am oleaca de greata dar imi trece.
I.N: Ma bucur. Dormeai mai devreme?
F: Mhm.
I.N: Oh.. scuze ca te-am trezit.
F: Nu e nmk. Inteleg prin ce treci si ca ai nevoie de cineva care sa stea cu tine. Nu vrei sa dormi putin? Cat timp suntem aici nu patesti nimic.
I.N: As vrea, aseara n-am dormit aproape deloc, dar nu va deranjez, nu?
F: Nuuu, de ce sa ne deranjezi? Acum parca ai fi copilul nostru, nu ne mai intereseaza.
I.N: ahaha, merci frumos.