Volumul I: Îndrăgostește-mă

Capitolul 5 - O dimineaţă ca în cărţi

Situația asta este una tipică cuplurilor. Ambii în baie, făcându-ne rutina zilnică. Îmi place.

O să cazi! mă ceartă subconștientul.

- Să nu întârzi, te duc eu până acasă, îmi săruta fruntea și iese din baie.

Când sunt gata ies. Joseph este în living, așteptând.

- Sunt gata, să mergem, spune în timp ce își băga în buzunar telefonul mobil și portofelul pe care l-a pescuit de pe masa de sticlă.

Îl privesc cu sprânceana arcuită. Poartă pantalonii nopții trecute şi observ mica lenjerie intimă ieșind din pantaloni săi. S-a apropiat de mine și îmi șoptește la ureche:

- Ți-am spus, într-o zi..., râde și eu mă supăr și mai tare.

E clar că n-o să-mi mai văd lenjeria intimă, am pierdut-o definitiv.

- O să te aștept aici, o să te duc eu la muncă.

Ajungem la apartamentul meu. În patruzeci și cinci de minute ar trebui să fiu acolo, dar trebuie să fac un duș rapid, să mă îmbrac și să merg direct la hotel, așa că accept invitația lui Joseph de a mă duce el la hotel. Dacă ar fi trebui să iau iar metroul sau mașina mea personală sunt sigură că n-o să ajung la timp.

- Bine, o să dureze cât mai puțin, spun asigurându-l și coborând din mașină. Urc scările în grabă până la ușa apartamentului.

Când ajung Lon sare pe mine. Merg spre cameră fără să-l bag în seamă, chiar și așa, el tot vine după mine. Îmi întind uniforma hotelului pe pat. Mă dezbrac din mers și mă îndrept direct spre baie. Stând sub apă, aud ușa băii deschizându-se. Mă termin de clătit și deschid ușa dușului. Iau un prosop de pe raftul de lângă cabină și îmi fac un nod în dreptul sânilor.

- Se pare că ți-a mers bine noaptea, nu?

Ana intră în baie și se sprijină de chiuvetă.

- Prea bine..., îi răspund râzând în timp ce mă șterg. Mă spăl pe dinți și în continuare îmi iau balsamul pentru a-l aplica pe părul ud, nu am timp să-l usuc și va trebui să-l las așa, în voia sorții.

- N-o să ajungi la timp, cuvintele Anei mă fac să realizez că e timpul să mă îmbrac. O prind de încheietură, acolo unde poartă ceas mai mereu, și privesc ora târzie.

- Mă așteaptă jos, îi spun ieșind din baie și mergând spre cameră. Ana mă urmează și rămâne sprijinită de tocul ușii.

- I-auzi, te duce el?

- Da, acum nu e client... azi-noapte a făcut check-out-ul..., încep să îi spun în timp ce mă îmbrac. Aproape cad când îmi trag fusta pe mine. Ana se așază pe pat și mă privește surprinsă.

- A făcut check-out-ul pentru o complet necunoscută și pentru a nu-ți face probleme?

- Mmm... da. Asta a făcut, așa față am făcut și eu când mi-a spus. Dar nu ți se pare romantic?

O privesc în oglindă în timp ce termin din a-mi ruja buzele cu un gloss ușor roșu.

- Da, s-ar putea spune că da... dar încă mi se pare un bărbat ciudat. Vreau să te simți din nou în viață, dar nu vreau să te rănească. Ai grijă.

- Ana, n-o să mai am niciun contact cu el, așa că nu-ți face griji, argumentez introducând în geanta mea zilnică tot ce am avut și noaptea trecută în ea. Bine, eu plec. Ne vedem după, spun plasându-i un sărut pe obraz și ieșind pe ușa camerei.