Miere || changlix ||

Capitolul 4

Din perspectiva lui Lee Felix

Bunicul m-a chemat în camera sa pentru a discuta ceva important. Mă mir puțin, de când Changbin a plecat nu am fost lăsat în preajma Majestății Sale. Probabil pentru că are treabă multă și se pare că nu se termină vreodată.

Am urcat scările până la următorul etaj și am urmărit fiecare ușă în timp ce așteptam să ajung la camera regelui. Puteam să fug, dar nu mă grăbeam așa tare. Până la urmă, viața mea a devenit foarte plictisitoare de când Changbin a plecat. Aș vrea să vină înapoi, dar nu pot să fac asta pentru că astfel nu ar mai fi gardă.

Ușa argintie s-a deschis iar eu am mărit pasul ca să ajung mai repede. Ăsta sigur este un semn de la bunic să mă grăbesc. Probabil a auzit când vorbeam jos cu gărzile regale.

- Bunicule, spun închizând ușa după mine. În cameră erau încă două persoane. De ce m-ai chemat dis de dimineață?

- Te-am chemat să te prezint cuiva.

Bărbatul mai în vârstă, cu părul blond și niște ochi albăstrui spre nuanța cerului, mi-a zâmbit calm în timp ce lângă el stătea un tip brunet cu ochii la la fel de albaștri și foarte frumos. Mult prea frumos, seamănă cu un zeu din mitologia grecească. Nu este ca și cum doar el este frumos, dar mi-aș dori să fiu frumos și eu când ajung mare, așa ca tipul ăsta sau tata sau Minho sau chiar Jin. Seokjin este așa frumos!

- Ei sunt familia Kim, vestiți pentru asasinatele cele mai cunoscute. Poate nu îi cunoști deoarece ai fost prea mic până acum, dar trebuie să te maturizezi dragule.

Am înghițit în sec. De ce dintr-o dată trebuie să devin adult, ce se întâmplă?

Bărbatul mai în vârstă s-a apropiat de mine întinzând mâna iar eu am făcut la fel. A zâmbit ușor zicând:

- Bună dimineața, Majestatea Ta.

Am înghițit din nou în sec simțind că mâna pe care o ținea începe să-mi amorțească. Mi-am ferit privirea, el continuând:

- Fiul meu o să aibă grijă de tine de acum în colo. Unde vei merge, merge și el. O să te protejeze cu propria viață până la sfârșitul vieții.

Ultima parte mi-a făcut pielea să se zbârlească de frică, dar am ignorat complet această te-am și am început să-mi retrag mâna din a sa.

- Bunicule, spun mai mult șoptit, Changbin o să se întoarcă și îmi poartă el grijă. Cât este plecat nu voi face probleme așa că nu am nevoie de un asa-

- Deja am dat veste că garda ți-a fost schimbată cu un asasin bun. Felix, spune acesta, când ați fost atacați în pădure, tu ai fost ținta lor. Au vrut să te omoare în de când te-ai născut, tu de ce crezi că nu te las să pleci mai departe? Este o situație foarte gravă, nu pot să am încredere în toți.

- Atunci în ei de ce ai încredere, așa și ăștia îți pot băga cuțitul în gât!

Bunicul mi-a tras o palmă peste obraz, acesta s-a înroșit puternic. Mi-am așezat o palmă pe obraz și am fugit cât am putut de repede în bucătărie, voiam să stau undeva unde nu mă găsește nimeni și chiar am găsit, în coșul de cartofi. M-am băgat în el și am pus capul deasupra.

Changbin ce ar fi făcut dacă se afla în situația asta? Eu o să înnebunesc singur, aici. Un asasin să-mi poate de grijă douăzeci și patru din douăzeci și patru. Nu pot să percep asemenea lucru, am nevoie de intimitatea mea, iar tipul acela frumos foc nu pare că-i pasă prea tare de sentimentele celorlalți!

- Vreau să știu ce cauți în coșul de cartofi, Felix.

Vocea supărată a lui Jin se auzi în toată încăperea. Mi-am ridicat capul în sus, capacul ajungând pe post de pălărie. Expresia lui Jin era supărată, mai supărată ca niciodată.