Miere || changlix ||

Capitolul 3

      — Changbin!, am strigat din toți plămânii cu speranța că acel cap brunet se oprește.

      Frate, de o săptămână fug după Changbin cu speranța să mă bage în seamă, dar nu reușesc deloc să-i atrag atenția. Nici măcar nu-mi dau seama de ce face asta, până la urmă nu l-am deranjat așa tare...

Flashback

      Mă aflu într-una din micile grajduri din apropierea palatului, nu unde am mers atâția kilometri ca să ajung la Jungkook. Sunt aici cu scopul de a verifica dacă Changbin își face treaba cum trebuie, totuși nu mă așteptam să fie cu o fată. Cine este ea și de ce se ține după fundul lui?

      — Changbin, te rog să mă ajuți!

      — Nu mă dau drept iubitul tău și punct.

      — De ce? Eu te-am ajutat pe tine cum multe, iar tu nu vrei să mă ajuți puțin?

      Cine este ea și de ce îi cere tocmai lui să se prefacă iubitul ei? Ha, de parcă Changbin ar fi un iubit bun! Cred că și-a ucide propia consoartă pentru regat.

      — Jimin, te rog lasă-mă să termin treaba! Nu te mai agăța de min-

      Mi-a căzut mingea din mână, aceasta s-a rostogolit până la cotețul cu rațe. Am ieșit după ascunzătoare, alegând spre minge pe care am luat-o de pe jos, dintre paiele de fân. Mi-am întors capul rămânând mască la Changbin ce era îmbrățișat strâns pe la spate de o fată puțin mai scundă decât Changbin și foarte slabă. Mi-am aplecat capul zicând ușor:

      — Îmi pare rău, nu am vrut să deranjez.

      Am mers spre ușă spre grădină pe unde voiam să mă întorc acasă, la mine în cameră și să-i spun lui Soojin să-mi pregătească un ceai de măceșe.

      — Felix!, l-am auzit pe Changbin fugind spre mine. Stai puțin!

      Acest nimic m-a prins de mână întorcându-mi fața cu mâna sa dreaptă, devenind foarte rigid.

      — D-de ce plângi?, întreabă uimit.

      — Îmi poți da drumul mâini, te rog?

      Mi-a dat drumul iar eu am luat-o la goană lăsând în spate acel om care nu înțeleg ce este cu el.

Flashback ×

      — Changbin, spun când ajung în dreptul lui protrivind pașii cu ai săi. Cum te mai simți?

      Changbin s-a întors dintr-o dată la mine cu o privirea încântată. A oftat lung spunând:

      — Chiar nu am chef de tine, bine?

      CHEF? Vai de capul și de zilele mele!

      M-am înroșit la față de nervii pe care îmi treceau prin fiecare mușchi al corpului. Mi-am ridicat capul, lăsând vântul să-mi fluturen părul blond în timp ce m-am pregătit să zic:

      — C-CHEF? Dar cine ești tu să îți permiți vorbele astea cu mine? Cineva ca tine, un nimeni! Ești un nimic care stă și se plimbă toată ziua în loc să-și facă treaba!

      — Azi am liber, răspunde nepăsător întorcându-mi spatele.

      — Hei, unde pleci? Nu am terminat această discuție, bine?

      — Asta este o ceartă iar eu nu am de gând să mă cert cu cineva ca tine, pitic de grădină.

      — Gărzi!