PRIETENUL FRATELUI MEU

29...trecutul ....

Pov Ellis ....

Incerc sa îmi abțin râsul dar când văd cum Mike explodează și tot acel suc ii iese pe nas încep să râd ca ultimul nebun. Adele se uita panicata la el și eu deja mă tăvăleam prin iarbă...

-Ahh Ellis ,ești un idiot îl aud și încep să râd și mai tare...ce dracu este in mintea ta? Mă întreabă și mă ridic în picioare

Îl bat ușor pe spate și îi dau sticla cu apa...

- Asta este pentru seara când m-ai lăsat afara încuiat idiotule ii spun și primesc un cot in coaste.

- Jur că sunteți că doi copii,când veți termina cu aceste farse? Ne întreabă iritată Adele.

- Atunci când imi veți recunoaște că sunteți împreună le spun și îi văd pe amândoi cum mă privesc șocati. Arh. Idioți credeau că nu m-am prins?

- Ellis. O aud pe Adele și îmi ridic mana spre ea ..

- Ne Ne Ne.. spun eu, știam că sunteți împreună inca din ziua când ați hotărât voi asta ceea ce nu înțeleg este de ce ați ascuns asta de mine? Îi întreb eu și mă incrunt spre ei.

-Ne pare rău Ellis ,știam că nu treci printr-o perioadă prea bună și nu știam cum să îți spunem.

- Adele ..sunt primul care va susține ii spun fetei care mă privea cu ochii de căprioară...mă bucur sincer pentru voi.

- Mulțumim prietene,spune Mike și își ia iubita in brațe

- Deci ce vei face in vacanță? Întreabă Adele in timp ce ne îndreptăm spre campus.

- Mă duc acasă spun puțin mai încet și un gol deja mi se formase în stomac.

- Wow...am crezut că vei rămâne în campus cum nu te-ai dus nici în vacanță de iarnă. Îl aud pe Mike și îi zâmbesc strâmb.

- Mda...cred că este timpul sa înfrunt realitatea și îmi este dor de ai mei de Sage de Axel..de toată lumea de acolo.

Nimeni nu mai spunea nimic pentru că orice ar fii spus gândul meu era doar că voi fii peste două zile in același oraș cu el. Și toate acele trăiri veneau năvala peste mine.

A doua zi îmi făceam bagajul și inima mea bătea atât de tare încât simțeam că îmi iese din piept,chiar in drum spre aeroport simțeam totul de o mie de ori mai mult,de parcă ceva urma să se întâmple și nu puteam sa îmi dau seama  ce anume.

Urcam in avion și îmi pun căștile la urechi ,căutăm ceva să mă relaxeze să mă facă să mă eliberez de toate aceste emoții dar îmi simt mana apucată brusc și mă întorc spre cel care mă strângea. Era un domn în vârstă care își ține ochii închiși și îmi dă de înțeles că îi este frica.

Când avionul ajunge in aer îl simt cum se relaxează și strânsoarea lui devine mai slăbită. Își întoarse privirea spre mine și privea jenat spre mâinile noastre,își retrage rapid mana și chipul lui se înroșește.

- Îmi pare rău băiete,călătoresc de aproape 5 ani cu avionul și încă îmi este frica sa zbor,îmi spune zâmbind ușor .

- Nu este nici o problema ,mă puteți strânge de mana, suport..ii spun eu încet. Îmi pun înapoi căștile dar dansul mă bate ușor pe umăr și le dau iar jos

- Cum te numești?

- Ellis, dumneavoastră?

- Nicolas...îmi spune și simt că rămân fără aer când îl aud. El îmi vede imediat starea și se întoarse mai mult spre mine . Ce sa întâmplat nu îți place numele meu?