PRIETENUL FRATELUI MEU

15....minciuni...

Pov Ellis

Zane se ridica panicat in picioare așa cum o face și tipul de langa el și dacă Zane mă privea panicat acel tip își manjeste privirea spre mine..

- Cine dracu ești? Îi aud întrebarea și îmi îndrept atenția către el

Dar până să îi răspund Zane mă apucă de mână și mă trage de acolo

- Este fratele unui amic ii striga și mă trage după el afara din club. Ce dracu cauți aici? Mă întreabă când ajungem afara dar îmi eliberez mana și mă întorc spre el

- Ști ce Zane....te rog să uiți ca exist...ai făcut tot circul acela să mă despart de Hugo când tu faci asemenea lucruri....și nu incerca sa te explici de data asta am văzut cu ochii mei....

Îl vedeam tensionat și maxilarul lui juca în nervi și face un pas spre mine dar tipul acela iese din club și vine spre noi

- Ce dracu se întâmplă aici Zane? Îl întreabă și mă privește furios pe mine

- Nu se întâmplă nimic..ii răspund eu privindu-l pe Zane în ochii. Are dreptate sunt doar fratele mai mic al unui amic... spun fara nici o emoție

- Ellis .îl aud și îmi ridic o sprânceană spre el...

- Zane ..îl strigă acel tip și îl apucă de mână cine este pustiul asta? Vreau sa stiu acum..ii cere.. Zane se întoarse spre el și îl văd cum înghite in sec....

Și eu eram curios de răspunsul lui..

- Nimeni...este fratele unui amic se repeta și dau aerul afara...simțeam că urmează să plâng dar nu voiam să ii dau aceasta satisfacție și în schimb îi zâmbesc amar și mă indepartez de ei. Nico mă privea tăcut și îngrijorat și mă urc rapid în mașină lui și el vine după mine urcandu-se la volan.

- Du-mă de aici îl rog și pornește mașina. Mă las mai bine în scaun și îmi închid ochii...ce așteptări aveam eu de la el? Normal că era totul prea frumos sa fie adevărat.

- Ellis .îl aud pe Nico și îmi întorc privirea spre el...îmi pare rău,simt că este vina mea. ..

- Nu,nu Nico...nu gândi așa,mă bucur că mi-ai spus și mă bucur că m-ai adus aici și am văzut cu ochii mei....asta va trece....doare...dar va trece. Îi spun și  nu credeam nici eu asta dar trebuia să fie așa,trebuia să treacă....

Când ajung acasă o găsesc la fel de liniștită și urc in camera mea și ma întind în pat. Telefonul incepe să sune și privesc ecranul era el și îl închid. Orice ar fii spus era în zadar....nu mai voiam să știu de el nu voiam să ii aud explicațiile nu mai voiam nimic decât să mă lase în pace.

Știam că nu voi putea dormi știam că îmi va lua timp sa trec peste el și totul avea să doară și îmi forțam lacrimile sa stea acolo sa nu plâng ,nu voiam sa plâng nu pentru el. Și totuși îmi cad ușor pe obraz și le simt și totul vine peste mine navală și plânsul ușor se transforma treptat în suspine și corpul mi se zguduie și îmi pun chipul în perna sa nu îmi fie auzite șoaptele...sa nu îmi fie auzit sufletul care urla in mine....

#

- Cum ești azi? Mă întreabă Nico și îi afișez un zâmbet micuț pe care nu îl ia în seamă și mă privește serios

- Sunt bine...ii spun și îl vedem pe Sage cum se apropie de noi. Te rog nu ii spune nimic. Îi soptesc rapid.

- Hei,salut băieți ne spune când ajunge langa noi. Și începem să mergem spre clasa. Îl văd pe Hugo venind alergând și mă opresc. Zâmbetul lui era kilometric când mă vede și mă trage rapid in brațele lui...