malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul douăzeci și șase

Am început să zâmbesc când am văzut toate fețele zâmbitoare. Nu eram beată, pentru că m-am oprit la un pahar. După ce melodia s-a terminat, m-am îndreptat către barul unde stătea Broodway și își băuse nonșalant sucul. M-am așezat lângă el, punându-mi poșeta în poală.

- Spune-mi, dar fii sinceră. a început el, întorcându-și capul în direcția mea. Nu ai parte de o întâlnire cum ți-ai dorit, așa e?

La început m-a surprins. Habar nu aveam ce să spun fără să îi rănesc sentimentele.

- Știi... am început eu, iar el și-a fluturat mâna, zâmbind ironic

- E jalnic. spuse, apoi bufnește în râs

Am râs la cuvintele lui pentru că avea al naibii de dreptate. Și m-am bucurat să observ că râsul lui era complet autentic. Nu fals, nu forțat. Cel puțin... aici eram de aceeași părere.

- Doar că nu cred că suntem potriviți unul pentru celălalt. am ridicat ușor din umeri, privindu-l nesigură. Suntem diferiți și ne așteptăm la lucruri diferite.

- Ai dreptate. el a dat din cap. Ei bine, dacă vrei, ne putem întoarce acum. Nu trebuie să rămâi aici cu forța.

L-am privit o clipă. Mi-am mișcat buza din pricina regretului. Eram supărată pe mine, pentru că chiar și atunci când m-a invitat, știam foarte bine că nu va merge. Dar am fost prea egoistă. Speram să fie altfel, să mă înșel.

Am clătinat din cap, apoi mi-am îndreptat privirea în direcția de unde simțeam o pereche de ochi insistenți ațintiți asupra noastră. Era o fată, care lucra de asemenea pe post de barman. Cea care vorbise cu Cameron adineauri. Fata s-a uitat direct la Broodway, dar când a văzut că am surprins-o făcând asta, și-a îndepărtat repede privirea, ascunzându-și obrajii înroșiți cu o perdea de păr roșu. Mi-am ridicat colțul gurii. Poate pot ispăși cumva. Sau așa voiam să îmi spun.

- Ești orb. am spus, iar el s-a încruntat, neînțelegând. Barmanița cu păr roșu. am dat discret din cap spre fata scunda. Te privește de când am ajuns aici.

- Nu este adevărat. mormăi el, puțin confuz

- Îți place? am întrebat direct, iar el m-a privit îndoielnic și nervos. Mi-am dat ochii peste cap. Poți să-mi spui adevărul. Nu mă deranjează. am pufnit când mi s-a ridicat colțul gurii

- E tare... mormăi el

- Supa de roșii ar putea fi tare. am spus în stilul lui Seán. Doamne, mă transformam încet în el. Crede-mă, ar veni singură, dar nu va veni din cauza mea. am sărit de pe scaun, apucându-mi poșeta. Barman! am strigat și fata cu părul roșu care părea să aibă vreo douăzeci de ani a fost în fața noastră într-o secundă. Prietenul meu vrea o băutură. Și numărul tău de telefon, dar e prea timid. am spus fără să gândesc

Mi-am ridicat colțul gurii în timp ce barmanița a tresărit ușor, deși buzele ei s-au curbat de satisfacție aproape imediat. Nu aș putea spune același lucru despre Broodway, care gemea de rușine, și cel mai probabil mă blestema în mintea lui. Am plesnit băiatul pe spate și apoi am plecat, aruncându-mi geanta peste spate.

O faptă bună făcută astăzi, am mormăit în sinea mea. Am încercat să nu mă gândesc la faptul că nu am făcut-o pentru Cameron, ci pentru mine. Mi-am împins acel gând în fundul creierului. În sfârșit am făcut ceva bun. Eram atât de fericită încât toată atmosfera tensionată a dispărut brusc. Da, întâlnirea a fost un coșmar. Poate că camaraderia noastră ar fi putut fi mai bună. M-am așezat la celălalt capăt al barului și am zâmbit când l-am văzut pe Sterling stând lângă mine. Băiatul fericit a venit la mine și și-a sprijinit coatele pe blat.