malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul douăzeci

De parcă eram într-o transă din care nu găseam cale de scăpare, m-am uitat la fața lui furioasă, contorsionată într-o grimasă acră. Felul în care maxilarul i s-a strâns, făcându-i pomeții mai ascuțiți decât oțelul. Mi s-a părut că ar fi suficient să îi ating pentru a mă tăia. Irișii întunecați de înverșunare ai lui Kane, oricât de înghețați au fost, aruncau spre mine fulgere care, dacă ar fi fost reale, m-ar fi nimicit. Îi simțeam respirația pe fața mea, brize blânde care îmi făceau pielea să se încrețească. Avea probleme cu autocontrolul, asta era limpede, precum și cu furia, aceste lucruri îl făceau un pericol pentru societate, pentru mine.

- Ce vrei să spui? am întrebat printre gemetele de durere

Încă aveam mâna pe încheietura lui. L-am zgâriat și am încerca bineînțeles să îl îndepărtez de pe mine, dar asta l-a făcut doar să își împuternicească strânsoarea. În repetate rânduri l-am implorat să îmi ofere îndurare, pentru că simțeam cum mă sufoc. Nu mai era o glumă. Kane era înverșunat și pregătit de a mă șterge de pe fața pământului. Nu am avut de ales decât să las deoparte orice comportament prestabilit față de el și să îl implor să mă lase să respir.

- Te prefaci că nu știi?! pufni cu un râs sarcastic

A început să se întunece în fața ochilor mei. M-am înecat când el mă privea cu ochi plini de ură. După alte câteva secunde, în cele din urmă și-a îndepărtat mâna. Am simțit că cineva mi-a redat libertatea. Băiatul s-a îndepărtat și eu am gâfâit după aer. Am tușit tare și am înghițit în sec, strângându-mă de gât. Gâfâiam de parcă tocmai aș fi alergat un maraton. Îmi ardea gâtul. M-am sprijinit înapoi de perete și am alunecat până la podea, fiind ghemuită, înspăimântată și la un pas de moarte.

- Ți-ai ieșit din minți?! am țipat cu o voce răgușită, ceea ce a fost o greșeală pentru că mă durea foarte tare gâtul

Am gemut, închizând ochii de durere. Ward are tupeul de a mă ucide în propria mea casă? M-am ridicat de pe jos și m-am apropiat de blat, acolo unde se afla colecția de cuțite ale mamei mele. Am preferat să mă protejez în caz că ar exploda din nou.

- Serios? am ridicat o sprânceană neputincioasă. Vii aici, începi să mă sufoci și să vorbești fără sens, iar acum stai și taci fără să spui nimic? am urlat furioasă

- Un prieten a venit să mă vadă azi. a început el, cu vena de la gât care îi pulsa fără oprire. Mi-a spus că umblă vorba că eu trebuia să fiu mort, căci cineva a avut curajul de a încerca să mă lovească cu mașina.

Șocul pe care l-am simțit atunci a fost probabil cel mai mare șoc pe care l-am experimentat vreodată în viața mea. M-am uitat la fața lui în tăcere deplină, incapabilă să respir. Eram complet paralizată, cuvintele lui răsunând din nou și din nou în urechile mele. El, pe de altă parte, nu părea îngrijorat sau speriat că cineva a încercat să îl omoare. El era furios. Roșu de înverșunare. Ochii lui mi-au ars pielea. Am încercat să o procesez cumva, dar nu am reușit. Accidentul meu a fost provocat de o persoană necunoscută care probabil era beată sau drogată.

Am clătinat ușor din cap când mai multe informații au început să se adune.

- Și?! Ți s-a întâmplat ceva?

La cuvintele mele, băiatul a pufnit într-un râs sec și a clătinat din cap. Nu am văzut nimic amuzant în asta. Am început să îmi dau seama că cineva a făcut asta intenționat. Că cineva a încercat în mod deliberat să dea peste mine, știind cumva că Kane va sări în ajutorul meu. Dar nu are logică. Nu a fost posibil. Mi-am pus o mână pe gură și degetele celeilalte s-au strâns la rădăcinile părului. Respirația mea rapidă s-a amestecat cu bătăile inimii care mi-a bătut între coaste.