Amanta regelui

⚜ Capitolul 9: Soarele și Luna ⚜

Într-o zi m-am dus la mânăstire, deși nu știam pentru ce am mers mai întâi: să mă fi călugărit, să mă fi rugat să rămân grea, ori să-mi plâng de milă întrucât demonii mei îmi dominau din ce în ce mai tare mintea... Atunci un preot m-a oprit. M-a întrebat ce s-a întâmplat și i-am povestit. A încuviințat și mi-a spus să merg într-un anume sat și să întreb de o anumită doamnă Voisin. Mi-a spus că este clarvăzătoare și că mă va ajuta să rămân însărcinată, dacă asta îmi doream. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și i-am sărutat ambele mâini. A doua zi, am plecat în satul cu pricina. Am umblat destul de mult până am găsit-o. Se afla într-o căsuță sărăcăcioasă, însă împăienjenită de tot felul de săruri și cărți scrise în limbi străine.

— Cine-i acolo? a întrebat ea.

— Marchiza de Bordeaux, am răspuns sfioasă.

— Intrați! Vă așteptam, marchiză! Părintele mi-a spus totul despre dumneavoastră!

Părea a fi puțin cam plinuță pentru statura ei, iar ochii negrii și pătrunzători păreau că ar fi avut puterea să-mi citească în suflet. I-am povestit tot ceea ce mă nemulțumea: cazul domnului Dupont, dragostea neîmpărtășită a unui anumit bărbat, copilul pe care nu-l puteam concepe...

— Cărțile îmi spun că aveți o căsnicie nefericită, marchiză. Însă e un alt bărbat care vă iubește din suflet. Poate e mort ori vă evită din cine știe ce motive. Tot ce pot să vă spun este că stă în umbră. Nu vrea să se arate acum.

Poate că vorbea de tine, tată... Ce n-aș da să-mi dai un răspuns.

— Aveți foarte mulți bărbați puternici în preajmă, marchiză, însă niciunul nu pare fericit, zise ea după ce mai împrăștiase câteva cărți de tarot pe masă. Se dă o mare luptă între ei.

— Ce fel de luptă?

— Unul se bate pentru forță politică, iar ceilalți pentru femei. Trebuie să vă feriți de cel care vrea forța politică, mi-a zis după ce a mai pus o carte de tarot deasupra celorlalte.

— Și eu ce ar trebui să fac?

— Opriți-l neîntârziat, marchiză! Dacă reușește, are să-i elimine pe toți ceilalți.

— Mulțumesc!

Am plecat descumpănită; voiam să rămân însărcinată, nu să dezleg enigme politice. Au mai trecut câteva zile, însă nimic de vreo importanță de care să-mi aduc aminte. Mă plimbam prin apartamentele mele când primesc o scrisoare de la Monsieur în care mă ruga să ne întâlnim în biroul său urgent, în acea după-amiază.

— Belle-Île, marchiză! A fost mereu Belle-Île, repetase el, după ce mă invitase înăuntru.

— Poftim?

— Aramis a investigat ce anume se contruiește la Belle-Île! Este o fortăreață în construcții. Oamenii care lucrează acolo spun că propietarul este cunoscut sub numele de veverițoiul.

— Deci trebuie să aibă legătură cu Bastien. Domnul Fouquet trebuie să-l fi trimis la el să încheie vreo afacere. Dar de ce? Și ce fel de afacere?

— Nu știu, marchiză. Însă măcar avem un punct de plecare.

— Da, i-am zâmbit pentru prima oară.

— Marchiză...

— Da?

— Într-una din serile în care am fost la Vaux, eu și dumneata...

— Da?

— A fost o greșeală. Am o nevastă, și dumneata ai un soț. Însă mai știu că poate mai ai sentimente pentru fratele meu, și poate de aceea... ai făcut ceea ce ai făcut... . crezând că era el. Însă nu cred că trebuie să-ți reamintesc că acum, mai mult ca niciodată...