Colecționarul de inimi - Finalizată(în curs de rescriere)

Dylan

Azi e ziua aceea din an pe care o urăsc din tot sufletul.

Urmează să fac cunoștință cu noul meu stagiar.

Fac pariu pe bani grei că nu va rezista mai mult de o lună.

Stagiarul cu care am lucrat anul trecut a rezistat doar douăzeci și șapte de zile.
Sunt un profesor sever și îmi pun stagiarii să lucreze cot la cot cu mine.
Vrei să fi un detectiv bun, atunci analizează cadavrul care tocmai a fost descoperit sub un pod. Să nu uit să precizez că era în stare de putrefacție.
Stagiarul meu când l-a văzut a făcut stânga împrejur și a plecat acasă, nu înainte de a-și lăsa conținutul din stomac la piciorul podului.

Să nu mai spun că puștiul a venit cu carnețel și pix după el.

Oare și cel de anul acesta vine cu carnețel și pix, sau vine cu o ditamai agenda după el.

Cu siguranță a fost un student tocilar, pentru că a luat zece la examen. Nici măcar eu nu am luat zece la examenul final.

O să am mare bătaie de cap cu acest copil. Mai ales că un criminal în serie umblă pe străzile orașului.

Deja mă chinui să îl prind de prea mult timp. De trei luni mai exact.
E iulie și sper ca până la sfârșitul anului să îl prind.

Intru în instituție și primul lucru pe care îl observ e o fată care se uită în jurul ei de parcă a ajuns în Rai.

Să îmi spună cineva că fetișoara asta nu e stagiarul de anul acesta.

Mă apropii de ea, iar ea face o piruetă și se lovește de mine. Conținutul cafelei ei ajunge pe tricoul meu negru. Ochii ei se măresc și mă privesc zgâiți. Și nu pot să nu observ că are ochii colorați diferiți. Unul căpriu și unul albastru.

̶  S... scuze! Nu... nu am vrut. se bâlbâie ea.

̶  Ești stagiar anul acesta aici?

̶  Da, domnule. Răspunde ea de data aceasta pe un ton mult mai sigur.

̶  Bine! Primul lucru pe care îl vei face sub această titulatură, va fi să îmi speli tricoul.

̶  Să vă spăl tricoul? Țipă ea revoltată, iar oamenii care sunt în jurul nostru și au auzit discuția încep să râdă.

Probabil nenorociții mei de colegi au făcut pariuri și s-au gândit deja la cauzele plecării ei.

̶  Am uitat să mă prezint! Detectiv criminalist Dylan Bown.

Când îmi aude numele ochii fetei se măresc din nou. Mă întreb dacă se gândește să plece înapoi de unde a venit sau dacă are atât de mult curaj încât să rămână.

̶  Futu-i!

Aud o înjurătură din gura ei. Probabil a vrut să înjure în gândul ei, dar i-a ieșit pe gură. Și îmi dau seama că nu a vrut să spună asta cu voce tare deoarece își acoperă gura cu ambele mâini când își dă seama ce a scos pe gură.

̶  Urmează-mă! Îi spun și nu stau să văd dacă o face sau.

Spre surprinderea mea nu o ia la fugă și chiar mă urmează.

Apăs pe butonul liftului și aștept să ajungă.

Urcăm în lift iar parfumul fetei inundă spațiul.

Îmi dau seama că nu am întrebat-o cum o cheamă, așa că o fac.

̶  Care îți e numele?

̶  Havva Tulip, domnule.

Numele ei de familie mi se pare cunoscut. Sunt sigur că l-am mai auzit undeva, dar nu îmi mai amintesc unde.
Probabil un cadavru a avut numele acesta de familie sau un criminal.

Cel mai probabil o victimă. Rețin mereu numele criminalilor pe care îi prind.

Ajungem la subsol, unde este și morga, iar mirosul de formol este prezent în aer.

Mirosul de moarte...

Cadavrul unui adolescent a ajuns aici ieri.

Colegii mi-au spus că e o altă victimă a Colecționarului. La dracu cu el de criminal. E a treisprezecea victimă.

Îmi caut în servietă după o pereche de mănuși și îi întind și fetei o pereche.

Își pune mănușile și mă urmează.

̶   Am voie să fiu aici? mă întreabă cu glas șoptit, de parcă ar fi un copil mic, care tocmai a făcut o năzbâtie.

̶  Da, domnișoară Tulip. Ai voie să fi aici. de acum încolo unde merg eu vi și tu!

̶  Chiar și la baie? Încearcă ea să facă o glumă dar eu nu o gust.

̶  Asta a vrut să fie o glumă, domnișoară Tulip?

̶  Nu domnule, îmi cer scuze.

̶̶  Haide să îți fac cunoștință cu noul tău amic!

Îi spun și deschid răcitorul.

̶  E un cadavru! Se miră ea, iar apoi începe să îl analizeze vizual.

̶̶  A fost ucis vineri seara, iar cadavrul lui a fost găsit abia duminică.

̶̶  Ce știm despre victimă? Dar despre criminal  se știe ceva? Începe ea să pună întrebări, iar eu rămân uimit că nu vrea să iasă mai repede de aici.

Închid răcitorul și îmi dau jos mănușile, aruncându-le în coșul din colț.
Domnișoara Tulip face același lucru și mă urmează înspre lift.

̶  În maxim două ore vom afla câte ceva despre victimă.

Ea doar dă din cap.

̶ Dar până aflăm identitatea victimei, tu îți vei lua ecusonul de stagiar, iar apoi îmi vei spăla tricoul. Biroul meu e la etajul șapte. După ce îți ei ecusonul să vi să iei tricoul și să mi-l speli.

O instruiesc și opresc liftul la parter pentru a merge la recepția și să își ia ecusonul.

Când văd că se uită la mine fără să spună nimic, îi fac un brânci în afara liftului, iar eu îmi continui călătoria până la etajul șapte.