Complicated

40

"Tae" vocea mica la făcut sa tresare dându-se din instinct in spatele hybridului pentru protejare.

"Ce cauti aici, și la ora asta?" întreaba pe un ton dur brunetul, Hun abținându-se sa nu ranjeasca la vederea comorii din fața sa.

"Îmi era dor de fratele meu și am venit sa îl văd" ii răspunde pe același ton Taehyung începând sa tremure dar palma ce ii tinea blând mâna la făcut încet sa se relaxeze făcându-și curaj sa privească din spatele brunetului silueta fratelui sau mai mare.

Tensiunea era ridicata și putea simnti pe piele cât de încordat era Jungkook, chiar și dacă strânsoarea sa era blândă putea sa simnta cum pumnii ii erau încleștați.

"Nu ai ce căuta aici" maraie facand un pas in față dar Taehyung la oprit rapid obligându-l sa se dea mai in spate departe de fratele sau de frica sa nu-l omoare fiindcă știa ca era in stare mai ales ca era prădător și oricine invada spațiul persoanal fără acord putea fii anihilat.

Așa citise el defapt in contractul pe care a fost fortat sa semneze in ziua când a ajuns sa ii devină stăpân temporar.

"Taehyung" ignora roscatul vorbele hybridului fixandu-și ochii pe mica ființa ce încă stătea ascuns. "Frățiorul meu îmi este atât de dor de tine te rog măcar vorbește cu mine" vocea sa era stinsă parca implorandu-l sa îl ierte și asta ii aducea un junghi dureros in inima.

Ii era dor de el chiar foarte mult, chiar și dacă in trecut a fost mai mult decât groaznic Taehyung își aducea aminte de cand au fost copii, cum Hun îl apăra, se juca cu el, se prosteau asa cum fratii o făceau, toate aceste amintiri iau adus lacrimi pe față mici suspine ajungând și ele sa se aude ceea ce îl alarmase pe hybrid întorcându-se rapid și privind un mic pui de om plângand cu lacrimi amare. La luat rapid in brațe strangandul la pieptul sau in timp ce arunca săgeți otrăvitoare pe bărbatul ce stătea la usa privind scena din fața sa.

Ceva din el îl batea pe spate sa îl tina in brațe pe frățiorul sau dar altceva îl opri aducându-și defapt aminte de scopul sau care trebuie dus la capăt. A știut defapt ca acel blond nenorocit trăia aici, și a știut ca și hybridul trebuia sa fie aici dar ceea ce la suprins a fost ca defapt hybridul comoara era la fratele sau, ceea ce puțin ii va îngreuna planul dacă se afla la Taehyung.

"Dispari pana nu te ajut eu" rosti rece și dur infasurandu-și și mai mult brațele in jurul siluetei a stăpânului sau temporar cu ochii negri de furie și cu maxilarul încleștat.

"Nu plec pana ce Tae nu îmi vorbește"

Asta a ajuns sa ii pună capac. Jungkook se desprinse rapid de saten mergând fulger și inclestandu-și pumnul in gatul roșcatului acesta gemand scurt din cauza impactului de perete picioarele sale ajugand sa nu mai atingă solul. Furia ce i se juca in ochii ii aducea și mai multă satisfacție și dacă nu ar fi fost luat prin surprindere l-ar fi pus jos numai decât, dar ceea ce nu știa Hun este ca Jungkook nu mai este acel hybrid prăpădit și speriat de umbre, defapt a reușit sa îl transforme intr-o mașinarie de ucis, un hybrid care adora sa vadă cum sângele se scurge pe propriile degete și gata sa o ducă pana la sfârșit fără milă.

Cu fiecare secunda care trecea Jungkook își strângea si mai mult mâna care încet îl lăsa fără aer.

Taehyung săracul băiat a stat încremenit in tot acel timp uitand sa respire, privind cu groaza imaginea din fața. Inima ii batea cât un purice iar lacrimile încă ii inundau obrajii. Parca era rupt dintr-un film de groaza. Ochii aproape închiși a fratelui sau, respirația ce începea încet sa scadă si strânsoarea care devenea si mai puternica, toate astea l-au adus in stagiul în care sa se prăbușească mâinele sale lipindu-se de gresia rece, cu capul aplecat si cu ochii in ceata.

"Jungkook....te-te rog nu o face" vocea ii era abia auzita, gatul îl durea iar pieptul se strângea dureros.

Hybridul doar vedea in fața ochilor momentul cand nemernicul va rămâne fără aer, cum se va prelinge jos si într-un final își va da duhul. Însă vocea micuța ce o putea sa audă la oprit dându-i drumul cand Hun deja își pierdea cunostita, privind cum se lăsase in genunchi tușind puternic pentru a face plămânii sa lucreze din nou si intr-o fracțiune de secunde ajunse lângă saten lăsându-se lângă el si tragandul in brațe.

Putea sa ii simnta tremurul si putea foarte bine sa stie cât de îngrozit era, si probabil dacă nu ar fi fost de față Hun ar fi părăsit aceasta lume fără sa ii pese câtuși de puțin dacă era fratele stăpânului său sau nu, merita sa moara după tot ce ia făcut.

"Shhh e bine, totul e bine, el e bine, gata calmeazate" îl balansa intr-o parte si in alta încercând sa îl liniștească soptindui fel si fel de cuvinte liniștitoare.

Taehyung avea ochii strânși închiși buza de jos tremurandui in hal apucandu-se de tot de hybrid de parca viata sa depindea de el.

Jungkook in acel moment sa uitat la usa privind cum Hun începea încet sa se ridice, trăgând o gura mare de aer după fixandusi ochii pe ei, fapt ce ii provocase un rânjet pe buze, dar unul fortat fiindcă nu își revenise complet.

"Plec dar ma voi întoarce Tae și îți promit ca in acea zi o sa ma ierți" cu acele cuvinte ia aruncat o privire subintaleasa ca data viitoare o sa îl distrugă și plecase.

Hybridul se ridica cu tot cu băiat, închise usa si se intreptase spre camera, lasându-l încet pe pat si băgându-se si el începând din nou sa ii șoptească cuvinte de relaxare într-un final Taehyung adormind epuizat.