Complicated

25

Jeongguk își luase mâna rapid privind chipul usor alb in timp ce respira lent. Ochii erau închiși, buzele strânse una de alta, bretonul lipit de fruntea sa din cauza transpirației, si pielea usor alba tremurandui.

Cum ar trebui sa se răzbune dacă leșina doar când este puțin mai mult atins. Nu era acel băiat care avea puterea in maini, nu era acel băiat care întoteauna avea un rânjet psihopat pe buze in timp ce înainta spre el. Sa schimbat poate? Neh, un monstru a fost, un monstru va rămâne.

Sa ridicat cu un oftat gălăgios ce semana mai mult cu un mârâit luand o pătura din dulapul sufragerie si arucandul peste trupul usor încremenit si fără cunoștința.

Ceva era putred la mijloc dar chiar si așa nu va lăsa ca asta sa ii oprească razbunarea. Cu o ultima privire parasise sufrageria, mergând in camera sa pana la balcon pentru a își îneca plămânii cu fum. Soarele începea usor sa apună mici stele aparând pe cerul roșiatic. Își aducea aminte de chinul trecut prin acel laborator blestemat. De fețele oamenilor de știință cum ii forța corpul sa lupte. De multe și multe experimente ce trupul sau a fost supus. Încă simntea acele ace blestemate cum ii înțepa mâna, acele maini care îl atingeau, pastile multe ce îl forța sa bea. Nu va uita niciodată.

Însă ceea ce nu va uita era Taehyung. Își aducea aminte cum in fiecare săptămâna apărea. Și in fiecare săptămâna ii supunea trupul la acte sexuale, îl lovea, îl injecta, se juca de fiecare data când avea chef. Era un puști de 16 ani, nu știa ce e asta libertate, nu știa cum sa se apere, era slab și murdar. Nu-i știa numele, nu a auzit când cei trei vorbeau, nu își spunea numele unui altuia, doar o porecla și atat, însă fața era întipărita ca un tatuaj in mintea sa.

In ziua când la văzut după atât timp, prima zi când insfarsit ia picat in plasa, acea zi când își dorea atât de mult sa se răzbune dar Seokjin la oprit, a fost ziua când  a jurat acum mult timp ca o sa îl facă sa își dorească moartea. Se schimbase foarte mult, de la 17 ani când Jin la găsit și la scos din acel laborator, sa antrenat, a lucrat zi si noaptea pentru corpul sau pentru a putea avea  puterea  sa îl doboare, chiar si Seokjin se mirase ca in 2 ani sa schimbat însă știa din ce cauza.

Când a apărut momentul, nu știa de ce o lungise așa. Acest Taehyung era prietenul stăpânului sau, cand ii vedea privirea inima i se înmuia, așa ca o lăsase balta, si asta de fiecare data. La ajutat atât de mult, psihic si fizic, la ajutat sa uite si sa nu ii mai dea importata trecutului sau, dar cand vedea chipul prietenului lui Seokjin, nervii apăreau pe loc. Chiar si acum nu intalegea de ce se abține cand satenul leșinase, putea sa îl omoare in somn, dar avea nevoie sa îl privească, sa ii vadă ochii plini de ura, de suferința prin care trecuse atât timp.

Aruncase chiștocul peste balcon privind încruntat cerul. Azi va fi ziua când totul se termina, ziua când razbunarea sa va lua sfârșit. Cu un rânjet psihopat intrase in camera, mergând pana in sufragerie, așezându-se pe celălalt canapea, cu mâinele sprijinite de coapse, mâinele incrutisate și așteptând ca satenul sa se trezească. Ultima zi când Taehyung va respira.

***

Din cauza unei lumini puternice ce ii deranja ochii Taehyung, incerca sa îndepărteze lumina. Și-a pus mâinele la ochi lasand un oftat lung și sec. A stat câteva secunde si decise sa își deschidă puțin ochii clipind de câteva ori pana reusi sa distingă camera. Ridicându-se in fund privise prin împrejur privirea oprindu-se peste o umbra de lângă patul sau ce la făcut sa tresare puternic dându-se in spate.

"Ce naiba?" șopti manjindusi ochii prin întuneric încercând sa descifreze umbra ce incepu sa se miște ajungând cu 2 pași lângă patul unde era el.

Umbra sa lăsat in jos, satenul putând sa distingă acum trăsăturile și la naiba dacă nu știa acei ochi negri si întunecați. Jungkook se apropiase de chipul puțin palid si speriat ridicându-și mâna unde tinea o lanterna. Ii batea in ochi iar Taehyung simntea cum îl ustura faptul ca lanterna era mult prea aproape de chipul sau.

"Ce faci?" spuse incruntandu-se și încercând sa își acopere ochii.

"Te trezesc?" ii băgase mai mult lanterna in ochi satenul simntind cum se inerveaza și mai tare impingandui brutal mâna.

"Nu vezi ca sunt deja treaz!" își acoperi fața amintirile invaluindui mintea.

Era puțin speriat însă nu vroia sa o arate. Nu știa ce îl apucase dar nici nu întreba. Corpul sau era învelit, dar simntea frigul cum ii pătrundea fiecare locusor din piele. Încă era dezbracat și privind prin jur încă se afla in sufragerie pe canapea unde leșinase de frica și din lipsa de aer.

"Ce mai vrei??" sătul de lanterna ce ii orbea ochii, Taehyung își înfășurase corpul cu acea pătura ridicându-se in picioare și trimițându-i o privire urata brunetului ce închise lanterna mișcându-se prin încăpere pentru a aprinde lumina.

"Ai devenit iar curajos?" întreaba pe un ton ciudata ce ii provocase fiori însă ignorase întorcându-se pentru a părăsi sufrageria.

"Crezi ca îmi mai pasa? După ce ca ma confuzi cu altcineva tot eu sunt cel vinovat și probabil cel mort, nu ti-a ajuns asta?"

Ii era frica. La naiba chiar ii era. Știa ce putea Jungkook sa facă și era sigur ca putea foarte bine sa îl șteargă de pe fața pământului. Nu-i păsa de nimeni doar de moartea lui. Dar chiar si așa nu avea sa se facă slab și sa ii ridice mândria de bărbat, hybrid. Era prea încăpățânat ca sa permită hybridului sa câștige. Interpreta totuși greșit, nu avea habar ce i sa întâmplat când încă stătea în acel laborator, si după ce auzise toate cuvintele spuse de el și de faptul ca persoana cu care il confunda își batea joc si il atingea într-un mod ce doar cuplurile o făceau ia dat puțin timp sa se gândească.

Semana cu el? Nu prea credea, totuși fiecare persoana are o dublura prin lume dar îți puteai seama ca nici nu erau doua picături de apa identice. Chiar nu mai știa ce sa facă.

"Dar tu crezi ca sunt așa prost?"

Jungkook îl întoarse brusc, pătura de pe el avand puțin și cădea dacă nu prinse rapid coltul.

"Pai da, îmi faci viața un calvar, te uiți la mine cu ura și la prima ocazie nu te stăpânești sa ma înjuri, intaleg ca ai pică pe cineva care tia distrus copilăria dar nu îți dă dreptul sa te comporți așa cu mine dacă eu abia te știu de câteva luni"

Sa smucit din strânsoarea brunetului începând sa meargă pana in camera sa.

Ii pasă? Deloc.

După câte a ținut in el, cât sa abținut, și câta frica a avut acum chiar nu ii mai păsa. Jungkook nu o sa se schimbe, de când e la el, nu sa schimbat deloc și in viitor nu o sa o facă. Vrea sa se răzbune, lasă-l sa o facă, își va da seama ca a greșit și asta când deja o sa fie prea târziu. Când el o sa fie in pământ fără viața, omorât de mâinele hibridului.

Lăsase pătura de pe el, mergând spre dulap și imbracandu-se cu hainele alese la întâmplare. Intrase după in baie privindu-și chipul usor palid și sec și ieșise oprindu-se când brunetul stătea cu mâinele la spate, cu fața înfricoșător de încruntată și urechile drepte in vârful capului, privirea fiind întunecată.

"Ok, dacă vrei sa ne jucam și sa ne prefacem ca doi străini abia cunoscuți, o so fac" și in următoarea secunde Taehyung simntise peretele in spatele sau, ochii oprindu-se spre buzele ce incepeau sa se dechidă observând cum colții lungi și ascuțiți ieșeau la iveală.

Iar de acolo nu a mai știut nimic, doar o durere ascutita si sfâșietoarea ce ii paralizase gatul, simntind cum mii de ace ii strapunse fiecare țesut din corp.

Din nou o mușcătura ce la făcut sa plângă puternic îl trase într-un întuneric mortal. Mâinele ii tremurau buza de jos era muscata de dințișorii săi iar picioarele cedase demult căzând ca un bolovan pana genunchii atinse podeaua.

Jungkook își sustrase colții lingând lighidul roșiatic de pe buze ochii devenindui in acei gălbui roșiatic. Ranjetul ii posedase buzele, mâinele ii erau strânse într-un pumn iar coada începea sa se clatine rapid in aer.

Iubea când vedea durerea din acei ochi inocenti, de scancetele ce ii bucura auzul și cum se chinuie sa respire când sângele curgea mult prea rapid din locurile unde el își infipse colții.

Încă puțin...mai avea încă puțin și totul se va termina.

✝️👈😈