Complicated

13

Taehyung privea podeaua de câteva minute, încercând sa intaleaga ieșirile ciudate a hibridului. Toate scenele când aducea vorba de diferite porcarii, după plecând de parca nimic nu sa întâmplat. De fiecare data părea ca chiar ii pasa de el dar după își schimba rapid starea, in una ce Taehyung îl ura. Dezgustul și intenția de a ii face rău.

Închise ochii luand o gura de aer pentru a își limpezi mintea. Dacă ce spuse Yoongi era adevărat, dacă Jeongguk chiar ii incerca sa îl accepte dar încă nu își da seama. Spera sa fie așa, spera măcar sa devină prieteni.

Pasind încă pe gânduri ajunse in bucătărie. Jimin stătea bonsuflat, asezat pe scaun cu mâinele incrutisate la piept in timp ce asculta morala lui Jin de cele petrecute. Jeongguk era rezemat de insula mesei cu ochii in podea sprâncenele fiind puse intr-o incruntatura.

"Ma jur Jimin, dacă îmi mai pui copilul in situația asta, nu ma uit ca ești putred de bogat, o sa îți dau una încât o sa uiți cine ești"

"Bine am intales, poți te rog sa nu tipi la mine"

Taehyung lăsase un chicot pe buze, ignorandul pe hibrid când trecuse pe lângă el.

"Hyung nu-l mai certa, a fost pana la urma și decizia mea"

Seokjin lăsase lingura pe masa întorcându-se și incrutisandusi brațele la piept.

"Am crezut ca te-am crescut mai bine" da din cap dezaprobator făcându-l pe saten sa pufnească și sa își rotească ochii.

Masa trecuse in liniste Jimin mai povestind de partenerii săi și de firma sa. Acum Taehyung stătea cu Yeontan afara, plimbându-se lent urmarindusi cățelușul cum mirosea fiecare locusor unde sa își facă nevoile. Încă avea gânduri la hibrid dar incerca sa îl alunge din cap. Oricum își făcea doar rău, pana la urma îl urăște deci nu trebuie sa își umble mintea cu el și modul sau urat.

Inspirase lent ajungând in parcul unde îl frecventa destul de des, încă din acea zi când a avut grija de Jeongguk. Sa lăsat pe vine scoțând lesa și lasându-l pe Yeontan sa se plimba singur.

Parcul era destul de plin cu diferiți hibrizi ce se plimbau in voie. Era plăcut sa vezi cum se mișcau haotic pe lângă stăpâni, cu urechile ridicate in vârful capului iar coada facand valuri in aer.

Ii aducea aminte de Jeongguk.

Lasându-si capul pe spate, Taehyung își închise ochii încercând sa își relaxeze fiecare mușchi. In acest moment este timpul sa își înceapă din nou hobbiul pe care îl ținuse închis in dulapul sau prăfuit. De mult timp nu mai pictase, fiindcă nu avea atât de multe in creierul sau, însă acum avea nevoie sa își pună toate emoțiile in acea pânza goală.

Ceva pufos ii atinse piciorul, satenul dându-și capul in jos, unde Yeontan își freca blănița moale.

"Ce este, gata plimbarea?" întreaba cu un mic zâmbet vrând sa îl mângâie dar cățelul se îndepărtase începând sa fuga cu viteza spre un loc, iar Taehyung desigur fugea după el de frica sa nu îl piardă.

"Yeontan stai!" tipa fortandu-și picioarele sa fuga mai repede.

Abia atunci când îl văzuse ca se opri, inima parca ii sărise din piept. Ochii i se mărira iar gura ii devenise brusc amara. Acum când vroia sa îl alunge din gânduri Yeontan decise sa își bată joc de el. Se va asigura sa îl certe mai târziu.

Privea cum brunetul se lăsase pe vine începând sa își miște degetele peste blana pufoasa. Urechile ii erau ridicate iar coada se mișca lent pe lângă corpul sau. Dacă nu știa cine era, ar fi încercat sa ii vorbească, cum și in basme, cățelul întodeauna aduce partenerii in iubire.