𝐔𝐍 𝐒Ă𝐑𝐔𝐓 𝐃𝐄 Î𝐌𝐏𝐑𝐔𝐌𝐔𝐓𝐀𝐓 ᴹⁱⁿ ʸᵒᵒⁿᵍⁱ [✔️]

Capitolul 34

𝙇𝙚𝙚𝙣𝙖

     Fie ce-o fi! Pășesc în restaurantul hotelului fără probleme. O angajata se oprește chiar în fața mea. Îi privesc ecusonul și numele ei este Mi-Cha. Fata face o plecăciune scurtă, ca mai apoi sa-mi spună să o urmez.

     Deși sunt privită din toate părțile de către necunoscuți aleg să merg cu privirea drept înainte și să-i evit.

     Dar am emoții. Asta nu o voi nega. Îmi este teamă de ceea ce va urma între noi și domnul Min. Poate că nu mă va plăcea sau poate va crede că-l joc pe degete cum multe femeii fac acest lucru. Eu ce-i voi spune atunci? Nu știu... eu chiar nu știu!

     Ajungem intr-o secțiune atât de privată a restaurantului încât aș crede că sunt într-un birou securizat. Mi-Cha îmi face semn să intru înăuntru, după cortină. Îi mulțumesc cu vocea spartă și mișc ușor din clopoțelul care se află lângă intrare. Cortina este înlăturată chiar de Yoongi care îmi zâmbește. Mă studiază scurt, apoi se apropie de urechea mea, iar eu simt cum o iau razna.

     — Fără plecăciuni, șoptește să-l aud doar eu.

     — De ce? șoptesc la rândul meu și el continua să șoptească la ureche.

     — El crede că plecăciunea trebuie să fie cu un motiv. Nu vrea să primească plecăciuni doar din cauza formalității, ci pentru că merită acest lucru.

     Un motiv atât de clar și bun.

     — Atunci...? mă opresc când îi simt respirația pe scobitura gâtului și pielea mi se face de găină, simțind furnicături în tot corpul.

     — Când el îți întinde mâna, fă la fel. Atât.

     Nu-i mai pot răspunde înapoi, căci concentrarea mea a dispărut în momentul în care parfumul său bărbătesc îmi invadează nările și buzele sale s-au atins aproape de umărul meu. Nu știu ce face, sau ce vrea să facă acum, dar simt o mare ceață pe creier care mă împiedică să reacționez la gesturile sale mici.

     Se retrage ușor și mă ia de mână, trăgându-mă după el pe alt hol ciudat de liniștit. Nu mă pot uita în jur când îi simt strângerea de mâna puternica iar caldura palmei sale se plimba acum în corpul meu.

     Am febra?

     — Tată, ea este logodnica mea.

     Clipesc foarte des și agitată. Cum naiba am ajuns noi în fața lui?! Și pe unde am mers?!

     Domnul Min mă privește cu un zâmbet larg pe chip, apoi își întinde mâna. Îmi amintesc de vorbele lui Yoongi, așa că voi face la fel. Îi întind mâna și mă prezint.

     — Leena Sang-Hu, domnule Mn!

     Bărbatul în vârsta râde și mă uit panicată spre Yoongi care pare atât de relaxat. El își dă seama de privirea mea și îmi face cu ochiul. Să vedem unde dormi la noapte, domnule Yoongi!

     Deja îmi fac planuri să dorm singură la noapte, dar domnul Min mi se adresează pe un ton calm.

     — Spune-mi doar Yong sau tata. Te consider deja fata mea.

     Eu îi zâmbesc blând domnului Yong, uitând complet de existența lui Yoongi care își dă ochii peste cap.

     Ești gelos sau ce?

     — Yoongi, du-te la treaba ta și lasă-mă să mă bucur de prezența fetei mele!

      Îmi mușc buza de jos pentru a nu rade, in timp ce Yoongi se încruntă la tatăl lui.

     — Haide, banii nu se fac singuri și nici nu cad din cer!

     Bărbatul spune dur, dar privirea lui este blândă. Pare genul de părinte care își împinge copilul la treaba cu vorba, dar are grija de el din priviri și își cere scuze fără vorbe.

     De acesta data, Yoongi își ascultă tatăl și se ridicâ în picioare. Îmi lasă un sărut scurt pe frunte, apoi îmi șoptește să nu am emoții.

     — Stai jos fata mea, să vorbim liniștiti. Ce vrei să mănânci?

     Mă așez pe scaunul din fața domnului Yong timidă. Nici măcar nu îmi este foame sau sete...

     — Voi fii sinceră și vă voi spune că nu voi mânca și nu vreau să irosiți mâncarea doar de formă....

     Te rog să nu se enerveze...

     — Doamne, dar fiul meu chiar are motive să te iubească!